Florin Piersic, ajuns aproape la pragul nonagenar, a reapărut în fața oamenilor la Putna, semn al unei voințe de fier care nu s-a lăsat doborâtă de lunile lungi de suferință. Actorul s-a sprijinit de baston și a înaintat cu pași mărunți, însă privirea sa luminoasă, spiritul glumeț și faimoasa eșarfă roșie au readus instantaneu amintirea rolurilor care au făcut istorie. În ciuda siluetei fragilizate, fiecare gest a păstrat farmecul acela inimitabil ce a convins generații să se îndrăgostească de teatru și film românesc.
Evenimentul „Putna, vatră de cuvânt și poveste”, organizat în ziua Sfinților Împărați Constantin și Elena, i-a oferit maestrului un premiu simbolic: titlul de Cetățean de Onoare al comunei Putna. Ceremonia s-a desfășurat în incinta Mănăstirii Sihăstria Putnei, iar întâmpinarea tradițională, cu pâine și sare, a întărit legătura dintre public și artist. „Aplauzele, florile și emoția voastră îmi dau forță”, a spus acesta, accentuând că recunoștința comunității îl ajută să meargă mai departe pe drumul recuperării.
Medicii îi monitorizează îndeaproape evoluția și vorbesc despre pași mici, dar siguri, spre refacere. Prietenii confirmă: actorul își face antrenamentele zilnice, citește texte, povestește cu umor și nu se lasă copleșit de amintirea momentelor critice când viața i-a fost amenințată. Deocamdată, cortina scenei rămâne coborâtă, însă Piersic insistă că prioritatea absolută este sănătatea, nu revenirea într-un nou spectacol. Totuși, fiecare întâlnire cu el se transformă într-un mini-spectacol, pentru că publicul îi caută cuvintele, iar el răspunde cu replici pline de căldură.
Primarul Gheorghe Coroamă a subliniat că distincția acordată lui Florin Piersic și Sofiei Vicoveanca reprezintă „un gest firesc de recunoștință pentru arta care ne-a unit”. A urmat un ropot de aplauze prelung, oamenii ridicându-se instinctiv în picioare. Lacrimile de bucurie, florile ridicate deasupra capetelor și cântecele populare intonate spontan au creat o atmosferă în care timpul părea suspendat, iar actorul, deși vizibil obosit, a dăruit tuturor un zâmbet larg, promițând: „Ne vom revedea curând, fiți siguri de asta.”