La 55 de ani, Cristi Borcea trăiește din nou cu o obsesie care i-a marcat întreaga existență. Omul de afaceri care a plătit cu sănătatea și libertatea pentru această pasiune face din nou un pas care ar putea să îi schimbe radical viitorul. Decizia pe care a luat-o recent îi poate aduce din nou satisfacții uriașe, dar și suferințe de nedescris. Iar el știe foarte bine ce riscă.
Borcea nu poate să uite. Nici măcar după ce a trecut prin experiențe care l-ar fi făcut pe oricine să renunțe pentru totdeauna. Operația pe cord deschis, anii de închisoare, stresul care i-a distrus sănătatea – nimic din toate acestea nu l-a putut opri să se întoarcă la ceea ce el numește “marea dragoste” a vieții sale. Acum, la vârsta de 55 de ani, face din nou pasul care îi poate schimba totul. Dar ce anume l-a determinat să riște din nou totul?
Răspunsul vine cu o forță care surprinde pe toată lumea: Cristi Borcea revine lângă Dinamo București. Nu ca patron sau președinte, ci ca sponsor, anunțând că va cumpăra una sau două loje la stadion pentru a sprijini echipa care i-a marcat destinul. “O să mă implic ca sponsor. O să iau o lojă sau două”, a declarat el pentru DigiSport, confirmând ceea ce mulți bănuiau deja. Decizia vine chiar înainte de derby-ul cu FCSB, moment simbolic pentru revenirea sa.
Motivele pentru care Borcea nu poate să renunțe la Dinamo sunt profunde și dureroase. El însuși recunoaște prețul uriaș pe care l-a plătit pentru această pasiune: “Am avut operație pe cord deschis și am făcut pușcărie din cauza lui Dinamo.” Cuvintele sale dezvăluie o realitate crudă – această echipă i-a luat sănătatea și libertatea, dar tot nu poate să se îndepărteze de ea. Este o relație toxică pe care nu o poate întrerupe.
Între 1995 și 2012, Borcea a fost sufletul Dinamo. A fost acolo în fiecare moment crucial, nu ca un simplu conducător de birou, ci ca un adevărat războinic. “Eu veneam personal să îl iau pe Vranjkovic de la Brașov. Mergeam la Săftica înainte de meci. Nu eram un conducător de birou. Eram acolo, cu echipa, cu cașcavalul la purtător”, își amintește el cu nostalgie. Acele vremuri par acum ca un vis îndepărtat, dar urmele lor rămân adânc înfipte în sufletul său.
Există însă o rană care nu s-a vindecat niciodată. În ciuda tuturor eforturilor, investițiilor masive și implicării totale, Dinamo nu a reușit să ajungă în Liga Campionilor sub conducerea sa. Acest regret îl bântuie și astăzi, fiind singurul lucru pe care nu și-l poate ierta. Pentru un om care a dat totul pentru această echipă, eșecul în cea mai importantă competiție europeană rămâne o povară grea de dus.
Borcea privește cu amărăciune la ceea ce s-a întâmplat cu Dinamo în ultimii ani. Criticile sale la adresa conducerii actuale sunt dure și directe: “Au pierdut 4 jucători importanți și nu au adus nimic care să ridice nivelul echipei. Fotbalul e război. Nu merge cu laptopuri și echilibru, ci cu tunuri, cu luptă.” El vede în stilul actual de management ceva ce numește “fotbal corporatist”, o abordare pe care o consideră complet nepotrivită pentru realitățile din Liga 1.
Comparațiile cu trecutul sunt inevitabile și dureroase. Borcea își amintește de vremurile când Liga 1 avea mai multe echipe cu bugete de peste 15 milioane de euro, când România avea trei echipe în primăvara europeană. “FCSB avea 1-0 datorită lotului. Nașul știe cum să îi motiveze pe arbitri. Noi eram războinici, dar e alt nivel acum”, spune el, recunoscând că fotbalul românesc s-a schimbart radical. Acele vremuri erau susținute de investitori pasionați, nu de drepturi TV sau premii.
Deși nu se mai implică direct în conducerea clubului, Cristi Borcea rămâne un susținător necondiționat al Dinamo. Revenirea sa ca sponsor ar putea fi exact ceea ce echipa din Ștefan cel Mare avea nevoie pentru a-și găsi din nou stabilitatea. Pentru el, această decizie nu este doar despre bani sau afaceri – este despre o dragoste care a supraviețuit tuturor încercărilor și care continuă să îi definească existența, indiferent de prețul pe care îl va plăti din nou.