Constanța pierde o figură care a dominat scena locală timp de decenii.
Numele lui era sinonim cu teatrul de stat, cu roluri care au rămas în memoria
spectatorilor și cu o prezență care nu putea fi ignorată. Oamenii care l-au
cunoscut spun că avea o forță aparte, o capacitate de a transmite emoții care
atingea inima fiecărui spectator. Dar astazi, instituția care l-a găzduit
pentru cea mai mare parte a vieții sale profesionale a făcut un anunț care
a schimbat totul.
Virgil Andriescu nu era doar un actor. Era o instituție în sine, o voce
puternică care a rezonat pe scenele constănțene și în cinematografia românească.
Cei care l-au întâlnit vorbesc despre o personalitate complexă, plină de
contradicții frumoase – discret dar puternic, respectat dar și controversat.
Cariera lui s-a întins pe mai mult de jumătate de secol, iar impactul lui
asupra artei teatrale rămâne greu de măsurat. Dar ce s-a întâmplat cu adevărat?
Teatrul de Stat din Constanța a anunțat vineri că Virgil Andriescu a încetat
din viață la vârsta de 89 de ani. Actorul a plecat din viață pe 20 noiembrie,
lăsând în urmă o moștenire care nu poate fi ușor egalată. Instituția a publicat
un mesaj plin de emoție, spunând că “memoria lui va dăinui” și adăugând cuvintele
pe care Andriescu le-a repetat de-a lungul anilor: “ACTORII NU MOR NICIODATĂ.
Cu adevărat ei trăiesc în memoria spectatorilor…”
Născut în Botoșani în 1936, Andriescu a absolvit Academia de Teatru în 1963
și a început cariera la Piatra Neamț. Dar Constanța a devenit adevărata lui
casă artistică. A ajuns acolo în 1965 și a petrecut 35 de ani legând numele
său de instituția care l-a găzduit. Între 1998 și 2000, a ocupat chiar funcția
de director, perioadă în care a lăsat o amprentă profundă asupra direcției teatrului.
Rolurile sale pe scenă au fost memorabile, dar cariera lui cinematografică
a fost la fel de impresionantă. A debutat în film în 1968 și a acumulat peste
30 de roluri în producții artistice și alte 30 în televiziune. A lucrat cu
regizori importanți ai cinematografiei românești – Andrei Blaier, Lucian Pintilie,
Dan Piţa și Nae Caranfil. Filmele în care a jucat, cum ar fi “Labirintul”,
“Orele unsprezece” și “Umbrele soarelui”, au devenit piese de referință în
istoria filmului românesc.
Recunoașterea pentru munca sa a venit treptat. În 2020, a primit Premiul pentru
Întreaga Carieră la Premiile Gopo, o onoare care recunoștea contribuția sa
extraordinară la cinematografia națională. Apoi, în 2023, a fost desemnat Artist
Emerit al Teatrului Constănțean, o distincție care încununa o viață dedicată artei.
În ultimii ani, Andriescu s-a dedicat și scrisului. A publicat trei volume de
memorii în care și-a povestit viața și experiențele din lumea teatrului și filmului.
Ultimul volum de memorii urmează să apară postum, oferind cititorilor o ultimă
șansă să intre în mintea acestui artist complex și fascinant.
Criticul Georgeta Mărtoiu l-a descris într-o lucrare dedicată teatrului constănțean
ca pe un om “în care s-a revărsat forță bărbătească și foarte mult omenesc,
învăluite într-o reținere gravă”. Era un artist cinstit, direct, capabil să-și
facă atât prieteni, cât și dușmani. Cei care l-au cunoscut spun că avea o
integritate rară în lumea artei, o refuzare de a face compromisuri cu principiile sale.
Pentru cei care doresc să-și ia rămas-bun de la marele actor, trupul neînsufleţit
a fost depus la Casa Albastră, de lângă Cimitirul Central din Constanța. Virgil
Andriescu lasă în urmă o carieră impresionantă, generații de spectatori care au
vibrat la forța scenică a unui om care a înțeles cu adevărat arta de a actua.
Cum spun colegii săi, actorii nu mor niciodată – trăiesc prin roluri, prin emoție
și prin noi, cei care continuăm să purtăm aminte de ei.