Bruxelles-ul a lăsat, pentru moment, sabia deasupra României în teacă. Mulți se așteptau la o sancțiune dură sau chiar la suspendarea fondurilor europene, având în vedere deficitul bugetar record. Totuși, Comisia Europeană a decis să suspende temporar procedura de deficit excesiv și să ofere Bucureștiului încă un răgaz. Ce se ascunde, însă, în spatele acestei decizii aparent liniștitoare?
Mulți români nu știu acest detaliu
Procedura nu este închisă, ci doar „înghețată”. România rămâne sub observație strictă, la pachet cu alte opt state aflate în dificultate fiscală. Execuția bugetară va fi reanalizată în primăvara lui 2026, iar Comisia avertizează că obligațiile de corecție rămân intacte. Suspendarea vine doar pentru că pachetul fiscal adoptat în vară promite o temperare a cheltuielilor nete în 2025 și o revenire sub plafon în 2026.
Aici se ascunde adevărata problemă
România continuă să aibă cel mai mare deficit din Uniunea Europeană: 9,3% în 2024. Nicio altă țară nu se apropie. Polonia, aflată pe locul doi, e la un deficit de 6,6%. În plus, contul curent a explodat negativ în primul trimestru din 2025, ajungând la minus 6,9 miliarde de euro. Aceste cifre nu sunt doar statistici: afectează dobânzile, creditele, investițiile și capacitatea statului de a finanța domenii esențiale. De aceea, suspendarea procedurii nu este o victorie, ci un avertisment diplomatic politicos.
Un gest aparent banal care schimbă totul
ECOFIN și Comisia au transmis mesaje clare: România trebuie să accelereze implementarea PNRR, să folosească inteligent pachetele europene pentru energie și digitalizare, să îmbunătățească guvernanța și să repare întârzierile cronice din procedurile de achiziții. Cu alte cuvinte, Bruxelles-ul dă răgaz, dar cere reforme rapide și concrete. Finanțările europene rămân un instrument vital pentru economia românească, iar o eventuală suspendare în viitor ar lovi direct în investiții, salarii și servicii publice.
Un semnal de alarmă pe care prea puțini îl aud
Adevărata provocare începe acum: dacă România nu își ajustează cheltuielile și nu respectă traiectoria stabilită, reluarea procedurii ar putea veni cu sancțiuni severe. Iar anul 2026 nu este departe. În paralel, presiunea asupra bugetului continuă să crească, în special prin nevoia de finanțare a tranziției energetice, a apărării și a proiectelor din PNRR. Bruxelles-ul a dat o pauză, dar nu un cec în alb.
În lunile următoare, vom vedea dacă guvernul reușește să transforme această fereastră de respiro într-un plan real de consolidare fiscală sau dacă România riscă să reintre în colimatorul Comisiei Europene. Răgazul primit acum poate fi începutul redresării – sau preludiul unei noi crize.