Sâmbătă seara, Nicușor Dan a apărut într-un format care rar lasă loc de replici cosmetizate: „40 de întrebări cu Denise Rifai”, la Kanal D. Pe ecran a părut calm, dar în spatele răspunsurilor se simțea un fir de tensiune, ca și cum fiecare propoziție ascundea ceva ce nu se spune de obicei la televizor. A dat semne că știe exact ce se discută în culise și ce se rostogolește în spațiul public… iar asta schimbă tot, nu-i așa?
În același timp, președintele a lăsat să se înțeleagă că nu vrea să fie prins în jocul declarațiilor care aprind taberele. A vorbit despre cum se uită la viitor, despre nevoia de stabilitate și despre felul în care oamenii judecă, la final, pe toată lumea. Însă, printre fraze, a apărut o promisiune nespusă: că există momente când a ales să nu forțeze o confruntare, chiar dacă avea motive. De ce ar face asta un președinte, totuși? Răspunsul vine imediat…
Abia după ce a construit această atmosferă, Nicușor Dan a pus pe masă episodul care a stârnit întrebări și suspiciuni: majorarea TVA, deși el încercase să o prevină. A explicat că, înainte de numirea guvernului, și-a luat măsuri și a venit cu o schemă care, în viziunea lui, permitea reducerea deficitului fără scumpiri. A insistat că aceasta a fost condiția lui, dar Executivul a decis altfel, iar el a spus clar: „Nu puteam să fac scandal din asta”. Și atunci, cine a câștigat cu adevărat?
Dincolo de taxe, discuția a mers spre Capitală, unde președintele a avut grijă să păstreze distanța impusă de funcție. A admis că a votat, dar a refuzat să spună cu cine, punctând doar că el și soția au ales „întâmplător” aceeași persoană. A închis subiectul cu o concluzie simplă, de final de capitol: „Bucureștenii au ales un primar. Au avut dreptate”. Iar apoi a schimbat registrul spre ce contează mai departe: proiectele grele și deciziile care nu mai pot fi amânate…
Când a fost întrebat ce așteaptă de la noul primar, Nicușor Dan a conturat o listă scurtă, dar apăsată: termoficare, transport și, mai ales, aplicarea rezultatului referendumului de anul trecut. Miza, spune el, e ca primarul general să aibă autoritatea pe autorizațiile de construire și un buget care să permită marile lucrări, inclusiv mutarea Elcen la Capitală, ca investițiile să meargă și în producție, nu doar în conducte. Sună tehnic, dar e genul de detaliu care decide iernile Bucureștiului… și nervii lui.
A urmat apoi una dintre cele mai sensibile teme: relația cu PSD și acuzațiile despre un presupus „blat”. Președintele a respins ideea, dar a explicat că rolul lui, într-o coaliție pro-occidentală care include PNL, USR, UDMR și PSD, e să fie „corect și echidistant”. A recunoscut că nu s-a uitat nimeni în urmă cu nostalgie, însă a insistat că „suntem oameni maturi și putem să avem un dialog”. Când spui asta la vârf, de obicei ascunzi și o avertizare: politica poate mușca din nou, oricând…
Pe tema stabilității guvernării, Nicușor Dan a spus că nu vede motive reale pentru ruperea coaliției, chiar dacă presa scrie zilnic despre asta. Din perspectiva lui, partidele ar fi putut alege opoziția, mai ales într-un moment în care „era clar că urmează să fie tăieri”, dar au preferat să își asume guvernarea. A admis că e inevitabil să existe replici acide, însă a repetat ideea de interes comun și a spus că e recunoscător pentru această alegere. Iar când un președinte vorbește despre recunoștință, de obicei știe cât de fragil e echilibrul…
Un alt moment a mutat atenția spre „amenințarea” reprezentată de Călin Georgescu, dar Nicușor Dan a evitat să personalizeze problema. A spus că adevăratul pericol e o campanie „dusă intens pe rețelele sociale”, care amplifică tensiuni, întoarce pe dos orice lucru pozitiv și încearcă să decredibilizeze democrația. A mers mai departe, vorbind despre direcția pe care ar împinge-o: apropierea de Rusia. Mesajul lui a fost că românii trebuie să fie conștienți de mecanism, nu doar de figura publică… iar asta ridică o întrebare incomodă: cine trage sforile?
Discuția a atins și credința, într-un registru mai personal, unde președintele a criticat „maimuțărirea” religiei în campaniile electorale. A vorbit despre libertatea pe care, în viziunea creștin-ortodoxă, Dumnezeu o lasă oamenilor și despre diferența dintre decență și spectacolul cu „poze” și „icoane”. A ținut să precizeze că nu a atacat Catedrala Mântuirii Neamului și că, atunci când a vorbit despre ea, a făcut-o „cu decență” și pragmatic, ca primar. Iar când un politician invocă decența, de obicei încearcă să se delimiteze de un teatru pe care îl cunoaște prea bine…
Finalul a mers spre un subiect care arde constant: corupția, de la „mica corupție” din administrație până la dosarele mari care se împotmolesc. Nicușor Dan a spus că oamenii văd instituții de control care nu funcționează și a invocat lipsa de voință pentru „marea corupție”, plus procesele care durează ani sau condamnările care se topesc în timp. A subliniat că legitimitatea lui vine din vot și a promis: „Pentru că e o problemă așa de mare, e una de care mă voi ocupa”. Și aici rămâne marea miză: cât de repede se va vedea, concret, că a început?
Aceast website își păstrează o poziție neutră pe scena politică, fără a susține partide sau ideologii. Materialul are un caracter pur informativ și de reflecție. Recomandăm analizarea mai multor puncte de vedere pentru o înțelegere completă și nuanțată a subiectului.