Într-un moment în care Justiția pare să fie prinsă într-o criză care se adâncește de la o zi la alta, un fost șef de stat a revenit în prim-plan cu o intervenție care a ridicat sprâncene chiar și în rândul celor obișnuiți cu declarații tăioase. Traian Băsescu nu a vorbit în abstract: a indicat mecanisme, a invocat nume și a descris un sistem care, în opinia lui, a ajuns să funcționeze cu fisuri vizibile și tensiuni care nu mai pot fi ascunse sub preș.
Pe fundalul scandalurilor recente și al presiunii publice, mesajul său a fost construit ca o radiografie a ceea ce ar fi mers prost: de la felul în care au fost croite unele reguli, până la felul în care puterea s-a concentrat în puncte-cheie ale sistemului. Iar când Traian Băsescu vorbește despre Justiție, rareori o face fără să lase impresia că miza e mai mare decât o simplă dispută de moment.
Justiția, din nou în pragul unei rupturi
Fostul președinte a insistat că problema nu se rezolvă cu gesturi simbolice, ci cu modificări legislative clare. În lectura sa, una dintre vulnerabilitățile structurale ar fi felul în care, în ultimii ani, s-a ajuns la un exces de putere în mâinile conducerii instanțelor, ceea ce ar fi permis degradarea accelerată pe care o resimte acum publicul.
În sprijinul ideii că declinul are un punct de cotitură, Băsescu a invocat analiza fostului procuror general Augustin Lazăr, pe care a tratat-o ca pe o bornă care ar fixa momentul în care lucrurile au început „din nou” să se strice. Din această perspectivă, discuția nu mai e despre zvonuri sau percepții, ci despre decizii și efectele lor în lanț.
În același registru al presiunii publice, fostul șef al statului a adus în discuție și conducerea Înaltei Curți de Casație și Justiție, într-un context încărcat de acuzații și controverse amplificate de spațiul media. A vorbit despre o tensiune care nu se stinge de la sine și despre nevoia de asumare „la nivel înalt”, inclusiv printr-un raport al Inspecției Judiciare. Traian Băsescu a lăsat să se înțeleagă că ignorarea problemei ar fi, în actualul climat, aproape imposibilă.
Când reforma devine spectacol
Privind înapoi la anii în care era la vârful statului, Traian Băsescu a descris o Românie în care Justiția era, în opinia lui, mult mai expusă intervențiilor politice. În același timp, a vorbit despre una dintre deciziile sale majore legate de zona anticorupție și despre cum, după un start considerat corect, s-a ajuns la o problemă care a mușcat din încredere: felul în care anchetele au fost „vândute” publicului.
„In 2004 s-a plecat de la o justitie in care intervenea doamna Rodica Stanoiu. Adrian Nastase il certa pe Musetescu ca de ce nu da dosare cu cei din timpul Conventiei ca sa nu mai vorbim de domnul Vacaroiu, care se intreba de ce nu e arestat Basescu. Lucrurile astea se gasesc pe internet, stenograme delegatie PSD. Justitia o stabilea Nastase.
Ma felicit ca nu am numit un procuror din PG, ci am adus un procuror pe Kovesi, care a facut doua mandate.
Greseala care s-a facut a fost dupa ce am numit-o pe Kovesi la DNA. Spectacolul care s-a facut cu cei care ieseau arestati. A fost un parteneriat intre Kovesi si presa care a asigurat un show total. Asta a creat o presiune pe instante. A fost o greseala si e responsabilitatea doamnei Kovesi. Este o eroare ce ni se reproseaza noua tuturor, si mie, si lui Kovesi, si SRI-ului”, a spus acesta.
Totul a fost împins spre ideea că „spectacolul cătușelor” a produs o atmosferă toxică și a apăsat pe umerii instanțelor, iar Traian Băsescu a legat această derivă de felul în care instituțiile și comunicarea publică pot distorsiona actul de justiție atunci când tensiunea devine strategie.
Iar abia aici apare „bomba” promisă: Traian Băsescu a spus că „trebuie modificate niste legi” promovate în 2022, a atacat direct „Legile lui Predoiu” pe care le-a numit „o prostie” și a sugerat că ministrul Justiției ar trebui „trimis intr-o vacanta”, în timp ce, despre șefa ICCJ, a afirmat că „ar trebui sa plece” pentru a detensiona presiunea publică.