Emilia Ghinescu numără anii altfel decât ceilalți: după liniște, după uși care nu se mai deschid, după vizite care rămân doar promisiuni. Într-o casă în care timpul pare că se strânge în colțuri, ea spune că a ajuns să aștepte cu teamă orice sunet pe scară, ca și cum ar putea schimba totul într-o clipă. Nu vorbește despre vinovați, nici despre verdicturi, ci despre golul care se adâncește. Iar când rostește un nume, simți că urmează ceva greu…
În jurul ei, lumea crede că știe deja povestea, fiindcă România a auzit-o de nenumărate ori, în fragmente, titluri și discuții aprinse. Totuși, Emilia lasă să se înțeleagă că există o rană despre care s-a vorbit mult prea puțin: ce se întâmplă cu cei rămași în urmă, când camerele se sting și curiozitatea publică se mută în altă parte. Ea nu cere atenție, ci doar un semn, iar acel semn poartă chipul unui tânăr. Și aici începe miezul care schimbă tot…
Abia acum se vede adevărata greutate a tăcerii: Emilia Ghinescu este mama Elodiei Ghinescu, avocata dispărută în urmă cu aproape două decenii, într-un caz care a ținut România cu sufletul la gură. Femeia spune că durerea nu este doar despre ce s-a întâmplat atunci, ci și despre ceea ce nu s-a mai întâmplat după. În centrul suferinței ei se află nepotul, fiul Elodiei, ajuns aproape la 20 de ani. Iar distanța dintre ei a devenit o a doua dispariție…
Emilia își amintește anii în care copilul venea des și umplea casa cu energie, iar rutina era salvată de lucruri mărunte: o conversație, o joacă, o masă împreună. Astăzi, spune ea, acele amintiri sunt singurele vizite sigure. Nu acuză direct, nu arată cu degetul, dar mărturisește cât de adânc o apasă faptul că băiatul nu a mai trecut pe la ea „de foarte mult timp”. Într-o poveste marcată de mister, această absență e partea care o doare cel mai tare…
Cazul Elodiei Ghinescu a rămas în memoria colectivă tocmai fiindcă a amestecat întrebări fără răspuns cu emoții puternice și o expunere publică rar întâlnită. Dar articolul de față mută camera într-un loc mai puțin văzut: în casa mamei care trăiește cu așteptarea ca legăturile de familie să nu se rupă definitiv. Pentru Emilia, timpul nu a adus liniște, ci doar o nouă formă de nesiguranță, una personală și tăcută. Iar întrebarea rămâne: cine mai repară ce a rămas?
Aceast website își păstrează o poziție neutră pe scena politică, fără a susține partide sau ideologii. Materialul are un caracter pur informativ și de reflecție. Recomandăm analizarea mai multor puncte de vedere pentru o înțelegere completă și nuanțată a subiectului.