Începând cu data de 1 ianuarie 2026, regimul de plată a datoriilor către stat se modifică semnificativ pentru companiile și persoanele fizice care nu reușesc să
își achite taxele la termen. Noul cadru legislativ impune condiții mult mai stricte pentru accesarea eșalonărilor, limitând posibilitatea de a obține aceste facilități fără garanții și obligând contribuabilii cu restanțe ridicate să prezinte bunuri sau garanții personale.
Mecanismul de eșalonare oferă posibilitatea achitării obligațiilor fiscale către ANAF în tranșe lunare, respectând un grafic stabilit, evitându-se astfel plata
integrală imediată. Până în prezent, această soluție era accesată frecvent și de societăți comerciale cu dificultăți financiare majore, care continuau să acumuleze datorii.
Conform noilor reglementări intrate în vigoare la 1 ianuarie 2026, ANAF a structurat sistemul de eșalonare în două categorii distincte. Prima variantă este eșalonarea simplificată, destinată datoriilor recente și de valori mai mici. Plafoanele stabilite sunt de maximum 100.000 de lei în cazul persoanelor fizice și de 400.000 de lei pentru persoanele juridice.
Pentru a beneficia de această formă simplificată, care nu solicită garanții și se întinde pe o durată de cel mult 12 luni, firmele trebuie să aibă o vechime de minimum un an, iar datoriile acumulate să nu fie mai vechi de 12 luni.
Cea de-a doua variantă, eșalonarea clasică, vizează sumele care depășesc plafoanele menționate sau societățile nou-înființate. Aceasta se poate derula pe o
perioadă de până la cinci ani, însă vine cu condiții suplimentare stricte: constituirea de garanții sub formă de bunuri gajate sau fidejusiune personală. Această procedură devine obligatorie și în situația în care apar noi datorii pe parcursul derulării eșalonării.
Ioana Arsenie, strateg financiar, a explicat pentru Digi24 că eșalonarea simplificată, fără garanții, se aplică pentru maximum un an. Și doar pentru datorii de până la 400.000 de lei pentru firme și 100.000 de lei pentru persoane fizice.
O schimbare majoră vizează firmele cu o vechime mai mică de un an, care nu mai au acces la procedura simplificată. În cazul datoriilor mari, trecerea la eșalonarea clasică se face automat, implicând întocmirea unui dosar complex și prezentarea de garanții.
Frecvent, se solicită fidejusiunea personală, prin care administratorul sau asociatul își asumă responsabilitatea de a acoperi datoria din propriul patrimoniu, în cazul în care compania nu respectă graficul de plăți.
Aceste modificări legislative sunt integrate într-o reformă mai amplă a statului, având ca scop limitarea utilizării eșalonărilor ca metodă de amânare perpetuă a plăților. Obiectivul este de a oferi sprijin exclusiv acelor contribuabili care se confruntă cu dificultăți financiare reale, dar temporare.