Cariera sa artistică a fost strâns legată de Teatrul Bulandra, locul unde a construit personaje memorabile și a colaborat cu regizori de prim rang.
Publicul și critica i-au apreciat interpretările în spectacole precum „Tartuffe”, unde l-a jucat pe Damis sub regia lui Alexandru Tocilescu, „Câinele grădinarului”,
în regia lui Florian Pittiș, sau „Uriașii munților”, montat de Cătălina Buzoianu, unde a dat viață personajului Spizzi.
Jocul său actoricesc se remarca prin finețe, profunzime și o înțelegere nuanțată a naturii umane, susținută de o prezență scenică discretă, dar extrem de puternică.
Dincolo de scenă, Răzvan Ionescu a fost un intelectual preocupat de studiul teologiei, domeniu în care s-a implicat activ, participând la dezbateri și reflecții care i-au adus
aprecierea mediului academic și spiritual. Această dublă vocație, artistică și teologică, i-a conturat un profil aparte, în care credința, cultura și arta s-au întâlnit firesc.
Personalitatea sa complexă era definită de profunzimea ideilor și de o credință vie, asumată, care se reflecta atât în scrierile, cât și în luările sale de poziție.
Teatrul Bulandra a transmis un mesaj de omagiu, mulțumind pentru întreaga sa activitate și exprimând condoleanțe familiei, subliniind rolul important pe care Răzvan Ionescu l-a avut în istoria instituției.
Despre el s-a spus că a fost un artist rar, talentat și discret, format de mari regizori și partener de scenă al unor actori excepționali.
Senatorul Vulpescu a amintit, într-un mesaj emoționant, de forța intelectuală și spirituală a lui Ionescu, evocând inclusiv discursul rostit la înmormântarea Părintelui Dumitru Stăniloae, moment care i-a reflectat gravitatea și lumina interioară.
Cunoscut pentru discreția sa în viața publică, Răzvan Ionescu a rămas un reper de echilibru, seriozitate și respect.
Impactul său asupra colegilor, spectatorilor și comunităților în care a activat va rămâne profund, iar amintirea sa continuă să dăinuie prin rolurile create și prin gândirea pe care a lăsat-o în urmă.