Astăzi este președintele României. Ieri era copilul cu părul creț, genunchii juliți și o carte de matematică sub braț, care mergea cu oile la păscut și punea întrebări ce îi făceau pe profesori să ezite înainte de a intra la oră. Parcursul lui Nicușor Dan pare mai degrabă un roman de formare decât o biografie politică: un traseu construit fără zgomot, fără privilegii și fără compromisuri, dar cu o consecvență rar întâlnită.
Copilăria simplă din Făgăraș: muncă, responsabilitate și multă carte
Născut într-o familie modestă din Făgăraș, Nicușor Dan a crescut într-un mediu în care munca era firească, iar răsfățul aproape inexistent. Tatăl, muncitor la combinatul chimic, mama, contabilă, au pus accent pe responsabilitate și disciplină. Nu existau vacanțe exotice sau jucării scumpe, dar exista timp pentru citit și pentru învățat.
Copilăria lui a însemnat oi duse la pășunat, fân cosit, sapă în grădină și seri liniștite în care matematica înlocuia poveștile de adormit. Avea un univers interior bogat și o curiozitate ieșită din comun, dar nu simțea nevoia să se afișeze.
Elevul „invizibil” care îi intimida pe profesori
La școală nu era liderul găștii și nici vedeta curții. Tăcut, retras, uneori aproape absent, Nicușor Dan părea un elev obișnuit. Doar că, atunci când ridica mâna, atmosfera se schimba. Întrebările lui mergeau mult dincolo de programa școlară și îi puneau în dificultate chiar și pe cei mai buni profesori.
Colegii își amintesc că unii profesori de matematică veneau cu emoții la orele lui. Nu pentru că ar fi fost neascultător, ci pentru că nivelul întrebărilor depășea adesea lecția zilei. Era genul de copil care vedea soluții acolo unde alții abia înțelegeau problema.
Stilul care l-a făcut memorabil: sandale, șosete și păr creț
Imaginea adolescentului Nicușor Dan este încă vie în memoria celor care l-au cunoscut: sandale purtate indiferent de anotimp, șosete albe și părul creț, mereu ușor dezordonat. Nu urmărea moda, nu-l interesa să fie „cool”. Energia lui era canalizată în altă parte – în caiete, formule și demonstrații.
Ascensiunea olimpică: aur și perfecțiune
Talentul său excepțional a fost confirmat rapid. În anii ’80, Nicușor Dan a intrat în lotul olimpic de matematică al României. A urmat aurul obținut la olimpiada din Cuba și, apoi, performanța rară a punctajului maxim la competiția din Australia. La acel moment, era deja considerat unul dintre cei mai promițători tineri matematicieni din lume.
Sorbona și decizia care i-a schimbat destinul: întoarcerea acasă
După studii strălucite la Universitatea din București, drumul firesc l-a dus în Franța, unde și-a obținut doctoratul în matematică la Sorbona, la doar 28 de ani. Avea toate ușile deschise pentru o carieră academică internațională. Și totuși, a ales să se întoarcă în România.
Aici începe o altă etapă: cercetător la Academia Română, apoi activist civic. A ieșit în stradă, a câștigat procese, a devenit o voce constantă împotriva abuzurilor și ilegalităților. Fără discursuri sforăitoare, dar cu argumente solide.
Iubire discretă și viață fără artificii
În acei ani o cunoaște pe Mirabela, într-un context cât se poate de banal: o seară în club, un dans, un număr de telefon fix. Fără gesturi grandioase, fără povești de revistă glossy. Astăzi sunt o familie discretă, cu doi copii, care trăiește într-un apartament închiriat și încearcă să-și păstreze rutina cât mai normală.
De la activism la cea mai înaltă funcție în stat
Când a înțeles că schimbarea reală are nevoie de pârghii politice, Nicușor Dan a făcut pasul decisiv. A fondat o mișcare civică, transformată ulterior în partid, a devenit parlamentar, apoi primar, iar în cele din urmă președinte. Fără să-și schimbe stilul sau discursul.
Victoria sa nu a fost una zgomotoasă, ci rezultatul unui drum lung, construit în timp, cu răbdare și consecvență.
Președintele care rămâne același om
Chiar și la Cotroceni, Nicușor Dan vorbește despre haine de spălat, teme pentru copii și cine simple acasă. Nu caută luxul și nu se lasă sedus de protocol. Pentru el, funcția nu este o ruptură de viața reală, ci o extensie a responsabilității pe care și-a asumat-o încă din copilărie.
Un destin prevăzut de cei care l-au cunoscut
Profesorii, rudele și prietenii spun astăzi că nu sunt surprinși. Îi intuiseră valoarea de atunci, din băncile școlii. Poate nu Cotroceniul, dar cu siguranță un drum important.
Povestea lui Nicușor Dan nu este doar despre politică. Este despre cum munca, modestia și inteligența autentică pot construi, în timp, un destin care schimbă o țară.