Nu, proprietarii de locuințe nu sunt obligați să își monteze un hidrant în curte. Informația care a circulat recent a fost formulată în mod înșelător. În prezent nu există o obligație generală pentru fiecare gospodărie de a instala un hidrant privat; cerințele privind hidrantele se leagă de tipul clădirii, de riscuri și de infrastructura publică de alimentare cu apă.
„Toți proprietarii de case vor fi obligați să aibă hidranți în curte.”
Fraza de mai sus a fost frecvent repetată pe rețelele sociale, dar nu reflectă cadrul tehnic în vigoare. Hidranții exteriori sunt, de regulă, elemente ale rețelelor publice și se amplasează pe domeniul public pentru ca autospecialele să aibă acces rapid la apă. Responsabilitățile principale revin proiectanților, dezvoltatorilor și autorităților locale care gestionează alimentarea cu apă și protecția împotriva incendiilor.
De unde a apărut confuzia
În spațiul public au fost discutate inițiative care urmăresc întărirea infrastructurii de stingere a incendiilor la nivel de oraș și comună și, mai ales, protejarea hidranților existenți. Astfel de propuneri vizează sancționarea distrugerii, blocării sau parcării abuzive peste hidranți. În unele formulări aflate în dezbatere au fost menționate pedepse cu închisoarea între 3 luni și 2 ani sau amenzi cuprinse între 30.000 și 50.000 de lei — dar aceste sancțiuni țintesc faptele împotriva hidranților publici, nu absența unui hidrant în curtea casei.
Pe scurt, mesajul corect este acesta: măsurile sunt gândite pentru a păstra rețeaua publică de hidranți funcțională și accesibilă, nu pentru a transfera obligația instalării de hidranți pe umerii fiecărui proprietar de locuință.
Ce spun normele tehnice în vigoare
Normativul P118 privind securitatea la incendiu stabilește când se prevăd instalații de stingere, inclusiv hidranți interiori și hidranți exteriori, în funcție de destinația clădirii, aria construită, înălțime și nivel de risc. Pentru locuințele individuale obișnuite, normativul nu impune în mod standard un hidrant propriu în curte. Așadar, pentru casele familiale tipice nu vorbim de o obligație generală de instalare a unui hidrant privat.
În schimb, hidranții exteriori integrați în rețeaua publică se montează pe străzi sau în zonele de acces, la distanțe reglementate, pentru a asigura intervenția rapidă a autospecialelor. Aceste cerințe privesc proiectarea urbană, investițiile dezvoltatorilor și administrația locală, nu dotarea fiecărei gospodării în parte.
Ce are concret de făcut un proprietar de casă? Să aplice măsuri minimale de prevenire: un stingător adecvat tipului de risc din locuință; detectoare de fum și, ideal, de monoxid de carbon; verificarea periodică a instalației electrice; curățarea și întreținerea coșurilor de fum; respectarea regulilor de utilizare a sobelor și centralelor; asigurarea că nu blochează și nu deteriorează hidranții stradali din vecinătate. Un hidrant privat poate fi util în gospodării complexe sau izolate, dar este o opțiune, nu o obligație generală.
Dacă pe strada ta există un hidrant, ține zona liberă, vizibilă și accesibilă; evită amplasarea ghivecelor, a gardurilor improvizate ori parcarea „la limită”. Într-o situație de urgență, câteva secunde câștigate deoarece autospeciala cuplează rapid la un hidrant funcțional și accesibil pot face diferența. Iar respectarea acestor reguli simple te pune la adăpost de posibile amenzi pentru obstrucționare.
Reține: când auziți formulări alarmiste despre „obligatoriu hidranți la toate casele”, verificați dacă este vorba despre protecția rețelei publice sau despre norme specifice unor clădiri cu risc/înălțime/arie diferite. În viața de zi cu zi, investițiile utile pentru o casă rămân cele de prevenție de bază — stingător, detectoare, întreținere — și respectarea spațiului din jurul hidranților stradali.