Doliu în lumea folclorului românesc: luni, 9 februarie 2026, a fost anunțată trecerea în neființă a artistei Mihaela Cojocaru, la vârsta de 52 de ani. Vestea a îndurerat publicul și colegii de breaslă, care au regăsit în vocea ei un reper al muzicii populare autentice.
Anunțul care a îndoliat folclorul
Confirmarea dispariției Mihaelei Cojocaru a venit chiar din partea fiicei sale, printr-un mesaj publicat pe rețelele sociale în cursul zilei de luni, 9 februarie 2026. Postarea a fost urmată de nenumărate reacții de sprijin și compasiune.
„Cu durere în suflet vă anunț că mama mea, Mihaela Cojocaru, a trecut în neființă!”
„22.03.1973-09.02.2026”
În scurt timp, spațiul online s-a transformat într-un loc al reculegerii. Admiratorii au rememorat momentele în care artista a urcat pe scenă, i-au apreciat repertoriul și felul în care știa să aducă aproape de suflet tradiția, cântecul și portul popular.
„Nu cred așa ceva.”
„Condoleanțe, puiule. Dumnezeu să o odihnească în pace!”
„Dumnezeu să o odihnească în pace și liniște!”
„Condoleanțe! Dumnezeu să o odihnească în lumină!”
Omagiile comunității și drumul ei artistic
Născută la 22 martie 1973, Mihaela Cojocaru și-a construit pas cu pas o carieră dedicată cântecului popular. Cu o prezență scenică plină de căldură și o interpretare curată, artista a reușit să ajungă la inimile oamenilor din întreaga țară.
Citește și:
Repertoriul ei a stat sub semnul iubirii față de tradiție, cu accent pe specificul zonei Olteniei. În fiecare apariție, a pus în valoare frumusețea doinelor, a horelor și a sârbelor, păstrând echilibrul între autentic și actual. Pentru public, această constanță a însemnat un reper sigur atunci când căutau să se întoarcă la rădăcini și la emoția cântecului vechi, transmis cu respect.
Apreciată pentru vocea caldă și pentru devotamentul față de folclor, Mihaela Cojocaru a fost adesea invitată la evenimente și spectacole în care muzica tradițională ocupa locul central. Cei care au lucrat cu ea vorbesc despre o colegă atentă, disciplinată și generoasă, pentru care scena însemna întâi de toate întâlnirea cu oamenii.
După publicarea mesajului familiei, secțiunea de comentarii a paginilor dedicate artistei a strâns sute de reacții. Mulți au rememorat întâlnirile de după spectacole, când Mihaela găsea timp pentru fotografii și câteva vorbe calde. Alții i-au evocat cântecele preferate, redând versuri și amintiri din copilărie sau din sărbători de familie.
Comunitatea care i-a urmărit pașii artistici a ales să răspundă prin omagii discrete: lumânări aprinse, fotografii din arhiva personală, urări scrise simplu și curat. În acest șir de mesaje, se conturează imaginea unei artiste pentru care cântecul era, mai întâi, o formă de a dărui.
În orele care au urmat anunțului, fluxul de gânduri și rugăciuni a continuat, iar paginile de socializare au devenit un album comun de amintiri. Sunt rememorate momente de pe scenă, costume populare, refrene care au însoțit oameni pe drumuri lungi sau la mesele de sărbătoare, toate legate de timbrul ei inconfundabil.
Pe măsură ce mesajele se adună, rămân la vedere fotografii din concerte, fragmente de melodii și mulțumiri scrise simplu, semn că ecoul muzicii sale continuă să ajungă la cei care au ascultat-o cândva și la cei care o descoperă acum.