“Sângele de aur”, denumit în medicină Rh null, este una dintre cele mai neobișnuite realități din domeniul transfuziei. Este atât de rar încât se estimează că aproximativ 50 de persoane din lume au fost identificate cu această caracteristică, adică mai puțin de un caz la șase milioane de oameni. Tocmai raritatea care îi face vulnerabili pe purtători îl transformă, paradoxal, într-o resursă valoroasă pentru pacienți de pretutindeni.
Interesul pentru Rh null depășește simpla fascinație științifică. Echipe de cercetători din Marea Britanie, Statele Unite și Australia încearcă să îl reproducă în laborator, în speranța că, în viitor, transfuziile vor deveni mai sigure, mai rapide și mai ușor accesibile pentru pacienții cu tipuri de sânge greu de compatibilizat.
Ce este Rh null și de ce este important
Spre deosebire de sângele Rh negativ, care nu conține antigenul D, Rh null nu prezintă niciun antigen din sistemul Rh. Lipsa aproape completă a acestor markeri face ca globulele roșii Rh null să fie compatibile cu un număr foarte mare de pacienți. Practic, el poate funcționa ca o soluție de legătură în situațiile de urgență în care grupa potrivită nu poate fi găsită rapid.
„În esență, sângele acestor persoane nu are antigene Rh. De aceea poate fi acceptat de aproape orice pacient, cu un risc minim de reacții imune severe”, explică profesorul Ash Toye, biolog celular la Universitatea din Bristol.
Există însă și un dezavantaj major: persoanele cu Rh null pot primi transfuzie doar din propriul sânge. Din acest motiv, medicii le recomandă adesea să își păstreze unități de sânge în crioconservare pentru situații de urgență. Orice intervenție chirurgicală, accident sau boală asociată cu pierderi de sânge poate deveni o situație critică pentru acești pacienți.
Cursa pentru obținerea în laborator a „sângelui de aur”
În paralel cu identificarea donatorilor rari, laboratoare din Statele Unite, Canada, Spania și Marea Britanie dezvoltă metode de a produce globule roșii „aproape universale”. Una dintre strategiile principale folosește tehnologia CRISPR-Cas9 pentru a elimina genele responsabile de antigene, generând celule care reduc semnificativ riscul de reacții imune.
La Bristol, echipa coordonată de profesorul Ash Toye desfășoară proiectul RESTORE, considerat primul studiu clinic care testează transfuzia cu sânge artificial obținut din celule stem donate. În același timp, compania britanică Scarlet Therapeutics dezvoltă linii celulare capabile să se multiplice pe termen lung, cu scopul de a produce rezerve de sânge rar disponibile la nevoie.
Obiectivul este clar: dacă un tip O Rh null ar putea fi produs în mod fiabil în laborator, transfuziile de urgență ar deveni mult mai simple, eliminând presiunea de a găsi rapid o unitate perfect compatibilă într-o rețea globală de donatori rari.
„Dacă acest demers va reuși, nu doar că vom salva vieți în cazurile de incompatibilitate, ci am putea schimba fundamental modul în care funcționează medicina transfuzională”, afirmă Toye.
Totuși, specialiștii subliniază că sângele creat în laborator nu va înlocui prea curând donarea tradițională. Există încă obstacole importante, precum producția la scară largă, costurile ridicate, stabilitatea la depozitare și cerințele stricte de siguranță necesare înainte ca astfel de produse să devină uzuale în spitale.
Până atunci, fiecare unitate de Rh null rămâne extrem de valoroasă. Rețelele internaționale care coordonează donatori rari și bănci de sânge criogenice mențin un sistem global de sprijin: atunci când apare o nevoie urgentă, o pungă de „sânge de aur” poate traversa continente pentru a ajunge la timp la pacient.