Promisiunea făcută de Cristi Chivu tatălui său, pe patul de moarte, i-a devenit reperul personal în tot ceea ce a urmat. El a jurat că va avea grijă de mama și de sora lui, asumându-și rolul de stâlp al familiei.
De atunci, fiecare pas a fost așezat sub semnul acestei datorii intime.
Campion cu Inter, bucurie și un gol în suflet
Antrenor în cadrul clubului Inter Milano, Chivu a trăit recent euforia unui nou trofeu, împărtășită pe gazon și în vestiar, apoi alături de cei dragi. Între strigăte de bucurie și îmbrățișări, a plutit însă absența unei persoane pe care ar fi vrut-o acolo, lângă el: tatăl său, Mircea Chivu.
Timpul s-a rupt pentru el încă din adolescență. La doar 17 ani, și-a pierdut tatăl, răpus de o boală incurabilă, la 44 de ani. În chiar ziua în care a marcat într-un meci oficial, părintele își dădea ultima suflare. De atunci, viața i-a schimbat traiectoria, iar angajamentul luat atunci i-a rămas busolă.
„Vreau să fiu măcar pe jumătate din omul, soțul și tatăl care a fost Mircea Chivu”
În 2010, acasă, în Caraș-Severin, a fost dezvelit bustul din marmură al lui Mircea Chivu, la 12 ani de la dispariția acestuia. Pentru fiu, momentul a fost mai mult decât o ceremonie: a fost un nou legământ cu memoria părintelui.
Promisiunea pe patul de moarte, busola vieții
„I-am spus că voi avea grijă de familie (..) Maturizându-mă foarte devreme și plecând într-un alt oraș, Craiova, învățând să trăiesc singur, am învățat și să mă descurc singur și am avut ca principală motivație promisiunea pe care i-am făcut-o tatălui meu pe patul de moarte, și anume că voi avea grijă de familie. I-am spus să nu-și facă griji, că voi fi un om responsabil, un cap de familie care să-l înlocuiască.”
Mutarea de timpuriu, disciplina zilnică și reflexul de a-și duce greul fără să-l arate l-au modelat ca profesionist și om. Pentru el, totul gravitează în jurul cuvântului „promisiune”, transformat în proiect de viață.
„La mine, totul se rezumă la un singur lucru: promisiunea pe care i-am făcut-o tatălui meu pe patul de moarte, înainte să-și dea ultima suflare. Asta are legătură cu tot ceea ce am făcut eu din momentul respectiv în viața mea.”
De-a lungul anilor, Chivu a rămas sprijinul neclintit al celor mai apropiați, așa cum și-a dorit tatăl: familia înainte de toate. În paralel, parcursul lui în fotbal l-a așezat drept reper pentru mulți tineri, dovadă că rigoarea și echilibrul pot coexista cu ambiția.
Astăzi, tehnicianul român își trăiește meseria cu aceeași rânduială care i-a guvernat drumul încă din adolescență, lucrând în continuare în structurile Inter Milano și rămânând aproape de cei dragi, discret și consecvent.