Presa românească a pierdut una dintre figurile sale discrete, dar esențiale. Monica Tripon, jurnalistă cu o carieră de peste trei decenii, s-a stins din viață, lăsând în urmă o moștenire profesională solidă și respectul profund al colegilor și cititorilor. Vestea dispariției sale a fost anunțată de redacția ziarului Făclia, publicația în care a activat în ultimii ani.
Un drum început în Revoluție și construit cu rigoare
Parcursul jurnalistic al Monicăi Tripon s-a legat de momentele de cotitură ale României moderne. A intrat în presă în decembrie 1989, în plină Revoluție, ca reporter la Adevărul de Cluj. De atunci, a rămas fidelă meseriei, traversând schimbări politice, sociale și tehnologice fără a face compromisuri de la principiile de bază ale jurnalismului.
Timp de aproximativ 34 de ani, a semnat interviuri, reportaje și anchete care s-au remarcat prin documentare atentă, echilibru și respect față de fapte. Nu a fost o jurnalistă a titlurilor zgomotoase, ci a construcției solide, a textelor care rezistă timpului și care pun întrebări incomode fără a căuta senzaționalul.
O conștiință profesională și un reper etic
Monica Tripon a fost membru fondator al Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, implicându-se activ în promovarea standardelor etice ale profesiei. Pentru colegii săi, numele ei a devenit sinonim cu corectitudinea, rigoarea și refuzul oricărei forme de compromis editorial.
Un loc aparte în activitatea sa l-a ocupat pagina dedicată temelor spirituale. A abordat subiecte din toate confesiunile religioase, cu o deschidere rar întâlnită în presa scrisă din România, transformând această rubrică într-un spațiu de dialog și reflecție. A fost una dintre puținele voci care au tratat spiritualitatea cu seriozitate jurnalistică, fără patetism și fără prejudecăți.
Cărțile care au păstrat memoria comunităților
Dincolo de activitatea din redacții, Monica Tripon a lăsat în urmă și volume de autor, prin care a documentat lumi și istorii mai puțin vizibile. Cărți precum „Belișul de sub Ape”, „Săpător în piața… discordiei” sau „Povestiri din Beliș” au adus în prim-plan comunități, destine și transformări ignorate adesea de agenda publică.
Scrisul ei a avut mereu o dimensiune de memorie. A știut să redea vocea locurilor și a oamenilor simpli, să surprindă nu doar evenimentul, ci și sensul din spatele lui. Pentru mulți cititori, aceste volume rămân mărturii prețioase despre identitate, rădăcini și schimbare.
Mesaje de adio și recunoștință
După anunțul morții sale, colegii și cititorii au transmis mesaje de condoleanțe, evocând profesionalismul, discreția și forța condeiului său. Redacția Făclia a descris-o drept „o jurnalistă cu un condei tăios, dar obiectiv”, care a contribuit decisiv la presa clujeană și națională.
Pe rețelele sociale, mulți au rememorat articolele ei, proiectele dedicate zonei Beliș și paginile de presă care au format generații de cititori. Gândurile simple – „Ne vei lipsi” sau „Dumnezeu să te odihnească în pace” – spun poate cel mai clar cât de adânc a fost respectul câștigat de-a lungul anilor.
Monica Tripon pleacă dintre noi, dar rămâne vie în textele pe care le-a scris și în exemplul de jurnalism pe care l-a lăsat. Într-o lume a grabei și a zgomotului, ea a ales rigoarea, tăcerea muncii bine făcute și adevărul spus fără stridență – o lecție care merită dusă mai departe.