Nostradamus revine, periodic, în centrul conversațiilor ori de câte ori lumea pare să intre într-o nouă zonă de tensiune. Nu pentru că ar fi „prezis” date exacte, ci pentru că textele lui criptice sunt suficient de elastice încât să tragă spre ele fricile, speranțele și obsesiile fiecărei generații.
În jurul lui 2026, interesul a crescut din nou: adepții interpretărilor susțin că anumite pasaje ar „vorbi” despre tulburări politice, conflicte și schimbări globale, dar strecoară și o direcție surprinzător de luminoasă spre final.
Michel de Nostredame (Nostradamus) a publicat în 1555 volumul „Les Propheties”, cu 942 de catrene scrise în franceză arhaică, presărate cu formule latine obscure. De aici pornesc, secol după secol, asocierile cu evenimente uriașe — de la războaie până la crize sanitare — chiar dacă legăturile sunt mereu disputate.
Catrenul 1:26 și obsesia anului 2026
Deși nu își fixează profețiile în ani calendaristici, un segment de interpreți urmărește cu încăpățânare numărul 26, considerând că secvențele etichetate astfel ar ținti anul 2026. Iar de aici începe mecanismul care prinde rapid: câteva cuvinte, câteva imagini, apoi un puzzle în care fiecare își vede propriul adevăr.
Fragmentul invocat cel mai des e I:26, unde apare o imagine care stârnește instant imaginația — mai ales prin atmosfera de atac și surpriză, ca și cum ceva se pune în mișcare când nimeni nu mai e atent:
„Un mare roi de albine se va ridica… în miezul nopții ambuscada…”
În jurul acestei propoziții, se lipește imediat întrebarea care ține oamenii pe pagină: ce „se ridică” de fapt și cine intră în ambuscadă? Unii cititori ai catrenelor împing interpretarea spre scena mare a politicii, iar nume ca Donald Trump sau Vladimir Putin sunt aduse în discuție în scenarii care merg de la câștiguri strategice până la negocieri și răsturnări de situație în dosare fierbinți (inclusiv Gaza sau Ucraina).
Interesant e că tensiunea nu vine doar din „cine”, ci din cum: textul sugerează mișcare colectivă, coordonare, impuls, iar „miezul nopții” e citit ca un moment de vulnerabilitate — când publicul nu mai urmărește, când instituțiile dorm, când deciziile pot fi luate fără zgomot.
Din aceeași logică apar și ideile despre alianțe neașteptate sau decizii politice care par imposibile până în clipa în care se întâmplă. Pentru mulți, aici e „cârligul”: nu promisiunea că se va împlini o profeție, ci senzația că ai în față o hartă a riscurilor și a surprizelor.
De la Ticino la „Occidentul” fără lumină
Și dacă „roiul” ridică suspiciuni, un alt catren asociat lui 2026 schimbă decorul brusc, cu o țintă geografică precisă. Apare Ticino — regiunea sudică a Elveției, la granița cu nordul Italiei — iar formularea e suficient de violentă încât să aprindă teorii despre o criză europeană, fie militară, fie socială:
„Datorită favorului arătat de oraș… Ticino se va umple de sânge…”
Localizarea, chiar și în formă vagă, dă impresia de „dovadă”. Iar când un text vechi pare să indice un colț anume de hartă, publicul simte că se apropie de un fir concret. Tocmai de aceea, Ticino e folosit ca punct de sprijin pentru scenarii despre tensiuni în Europa: proteste scăpate de sub control, violențe, conflicte care se mută din plan diplomatic în plan fizic.
În aceeași serie de interpretări intră și catrenul care vorbește despre o durată precisă a unei confruntări, plus un „rege” care nu ar greși — ceea ce îi face pe unii să caute figuri contemporane suficient de puternice (și suficient de controversate) ca să „încapă” în rol:
„Șapte luni mare război, morți prin nenorocire / Rouen, Evreux, Regele nu va da greș.”
Apoi vine imaginea care ridică miza la nivel cosmic — Marte, simbol al războiului — și o frază care, în interpretări, e lipită de ideea unei rupturi între Est și Vest:
„Când Marte își urmează traseul printre stele, sânge omenesc va stropi sanctuarul. Trei focuri se ridică dinspre Răsărit, iar Occidentul își pierde lumina în tăcere.”
Nu toți citesc însă aceste pasaje ca pe o hartă a unei invazii. Există și teoria că „războiul” ar putea fi economic sau tehnologic, iar „lumina” pierdută de Occident ar putea însemna declin de influență într-o competiție accelerată, alimentată de avansul inteligenței artificiale în state precum China și Japonia și de anxietatea legată de locuri de muncă înlocuite.
Chiar și așa, seria catrenelor nu rămâne doar în registrul sumbru. Finalul invocat de adepți mută brusc camera pe un alt ton, ca și cum din spatele norilor se vede o direcție care nu ține de arme, ci de oameni:
„Umbrele vor cădea, dar omul luminii se va ridica. Iar stelele vor ghida pe cei care privesc înăuntru.”
Iar „roiul de albine” care a aprins toată această conversație e interpretat de specialiști ca un simbol al puterii — adică al liderilor sau al mișcărilor politice, nu al insectelor — motiv pentru care unii leagă textul de victorii strategice, repoziționări și jocuri de culise în 2026.