Doliu în teatrul și cinematografia sud‑americană: actrița Adela Gleijer s-a stins din viață la vârsta de 92 de ani. Considerată o figură emblematică pentru publicul din Uruguay și Argentina, artista a bifat, de-a lungul deceniilor, roluri puternice pe scenă, în fața camerei și pe micile ecrane. Ecoul dispariției sale s-a văzut imediat în mesajele de pe rețelele sociale, unde numeroși colegi și spectatori au transmis același gând: „Mulțumesc pentru arta ta”.
Informația despre trecerea în neființă a fost făcută publică de Asociația Actorilor și Actrițelor din Argentina, instituție care a subliniat contribuția Adelei Gleijer la dezvoltarea scenei hispanofone. Anunțul oficial a venit la 20 ianuarie 2026, fixând o dată greu de uitat pentru admiratorii săi din întreaga regiune.
Vestea dispariției și reacții
Organizația de breaslă a transmis un mesaj de condoleanțe adresat familiei și apropiaților, amintind de cariera bogată a artistei. În aceeași notă, comunitatea teatrală a evocat personalitatea puternică a Adelei și prestanța sa, respectată în egală măsură pe scenă și pe platourile de filmare. În comunicatul lor, reprezentanții asociației au menționat și numele fiicei, actrița Andrea Tenuta, căreia i-au transmis sprijinul lor.
„Cu profundă durere, ne luăm rămas bun de la actrița Adela Gleijer, o figură proeminentă în artele spectacolului, cu o carieră extinsă și valoroasă în teatru, film și televiziune. Transmitem sincere condoleanțe fiicei sale, actrița Andrea Tenuta, precum și familiei, prietenilor și celor dragi în aceste momente dificile.”
Reacțiile au venit în valuri: oameni de teatru, regizori și spectatori au rememorat întâlnirile cu artista, de la reprezentații care au marcat epoci până la producții TV urmărite de un public larg. Într-o parte dintre mesaje, fraza „Mulțumesc pentru arta ta” a devenit un refren al recunoștinței.
Amintiri din scenă și impactul Adelei Gleijer
Una dintre mărturiile emoționante evocă perioada în care Adela Gleijer juca în montări influențate de dramaturgia lui Brecht, într-un context social tensionat. Povestea surprinde felul în care actrița „rupea al patrulea perete”, privind direct publicul și transformând sala într-un spațiu viu, de dialog. Astfel de gesturi artistice au consolidat reputația ei de interpretă care nu se temea să experimenteze și să provoace.
„Mulțumesc pentru arta ta, mulțumesc pentru tot! Am o amintire vie despre ea și soțul ei, Juan Manuel Tenuta. La scurt timp după ce au sosit amândoi din El Galpón din Montevideo, i-am văzut la Teatro del Centro, pe atunci aglomerat. Eram sub o dictatură și îmi amintesc cum Adela a spart al patrulea perete. Se uita la public, ne privea în ochi, în timp ce cânta: ,,Ca șobolanii, dragii mei, ca șobolanii, ca șobolanii mergând în patru labe.” Am tremurat de emoție.
Nu trecuse mult timp de când urcasem pe o scenă (la Teatro IFT), interpretându-l tot pe Brecht. Eram fericită că am îndrăznit să explorez căile teatrului independent, sfidând așteptările familiei. Mulțumesc, Adela.”
Multe dintre omagiile dedicate Adelei amintesc și de partenerul său de viață, actorul Juan Manuel Tenuta, precum și de originile artistice legate de El Galpón și de viața culturală din Montevideo. Împreună, cei doi au reprezentat pentru publicul riveran Atlanticului de Sud un reper de complicitate artistică și angajament față de teatrul de idei.
De-a lungul carierei, Adela Gleijer a alternat roluri din repertoriul clasic cu apariții în producții contemporane, făcând trecerea firesc între scenă, film și televiziune. Colegii o descriu ca pe o voce calmă, dar fermă, capabilă să conducă prin exemplu. Fanii, în schimb, subliniază magnetismul său și modul în care fiecare apariție părea să aducă altă lumină asupra textului.
În mediul online, circulă fotografii de arhivă cu afișe de spectacol, cronici și cadre de pe platouri, alături de mărturii despre întâlniri de neuitat cu actrița. Mesajele continuă să apară, iar teatre, companii și comunități artistice distribuie imagini și fragmente video pentru a celebra momentele în care Adela Gleijer a rămas, pur și simplu, în mijlocul scenei.