De-a lungul timpului, Nelu Boată a fost recunoscut drept unul dintre cei mai buni chitariști din România, un artist care a influențat generații întregi.
Rozica Petre, care a cântat alături de el timp de nouă ani în celebrul restaurant Minerva din Craiova, a povestit cât de mult conta prezența lui în spatele interpreților.
Ea a amintit că, atunci când Boată era la chitară, orchestra avea o forță specială, iar vioara și chitara erau suficiente pentru a crea un sunet complet și plin de expresivitate.
Tot ea a subliniat legătura profundă dintre Nelu Boată și maestrul Nicu Crețu, o prietenie de o viață care a unit două mari personalități ale muzicii românești.
Potrivit Rozicăi Petre, Boată și unchiul său, Cicea, erau printre cei mai apreciați chitariști ai Craiovei, preferați chiar și de mari artiști din București, precum Toni Iordache sau Mădălin Voicu, care veneau special să îi asculte.
În ultimele luni, din cauza problemelor de mobilitate, Nelu Boată își dorea să meargă la mormântul bunului său prieten Nicu Crețu, însă acest lucru nu a mai fost posibil.
Maestrul coregraf Ionel Garoafă, șeful Secției Ansamblului de dans popular „Maria Tănase”, a vorbit despre rolul esențial pe care Nelu Boată l-a avut în formarea sa ca artist.
Acesta a explicat că l-a cunoscut încă din copilărie, când Boată activa la Ansamblul „Nicolae Bălcescu”, și că stilul său pedagogic era unic. Calm, echilibrat și profund, Nelu Boată transmitea ideea că arta nu se face cu grabă și nervozitate, ci cu liniște și respect pentru muzică.
La Orchestra „Maria Tănase”, el a fost unul dintre pilonii principali ai calității interpretative, contribuind decisiv la nivelul artistic al ansamblului.
Ionel Garoafă a mai spus că Boată făcea parte din „generația de aur” a muzicii populare românești, alături de nume precum Dumitru Zamfira, Cicea sau Pompilică, artiști care au ridicat folclorul la un nivel de excelență.
Deși folclorul evoluează, acea generație a pus întotdeauna accent pe curățenia și calitatea materialului muzical, pe estetică și pe rigoare artistică.
Amelia Etegan, șefa Secției de Conservare și Promovare a Culturii Tradiționale din cadrul Centrului pentru Cultură și Artă Dolj, a subliniat la rândul său valoarea deosebită a lui Nelu Boată.
Ea l-a descris ca pe o prezență discretă, dar indispensabilă, un profesionist care a sprijinit atât orchestra Ansamblului „Maria Tănase”, cât și evenimentele culturale importante din țară și din străinătate.
A contribuit decisiv la apariția și dezvoltarea Ansamblului „Nicolae Bălcescu”, iar mai târziu a fost implicat activ în preselecțiile Festivalului „Maria Tănase”.
Născut la Craiova pe 19 februarie 1943, Nelu Boată a crescut într-o familie în care muzica era o tradiție. A învățat chitara de la unchiul său, vestitul Cicea, și a fost remarcat încă din tinerețe pentru talentul său ieșit din comun. În 1961,
Maria Tănase l-a descoperit și l-a invitat să o acompanieze într-un turneu, fiind impresionată de talentul tânărului muzician. Artista l-a sprijinit atât material, cât și moral, interesându-se de formarea lui profesională.
În 1963, Nelu Boată a devenit instrumentist al Ansamblului „Nicolae Bălcescu” din Craiova, iar ulterior a activat zeci de ani în cadrul Ansamblului Folcloric „Maria Tănase”. Numele său apare pe mai multe producții discografice internaționale, iar stilul său a fost apreciat în Europa pentru rafinamentul și forța expresivă.
Din 1992, a fost angajat ca instrumentist la Craiova, iar tradiția muzicală a familiei continuă prin fiul său, Bebe Boată, care activează și el în cadrul Ansamblului „Maria Tănase”.
Trupul neînsuflețit al lui Nelu Boată a fost depus la capela Bisericii „Sfântul Ierarh Calinic Cernicarul și Izvorul Tămăduirii” din Craiova, iar înmormântarea are loc miercuri, 14 ianuarie, la cimitirul Sineasca.