România a devenit, în ultimii ani, un punct de interes major pe harta economică a Europei. Evoluțiile recente privind costurile forței de muncă arată că țara noastră traversează o perioadă de transformări semnificative, care pot influența atât nivelul de trai al angajaților, cât și competitivitatea mediului de afaceri. Potrivit Institutului Național de Statistică (INS), anul 2024 a adus o creștere remarcabilă a costului orar al forței de muncă, cu un ritm accelerat față de media europeană.
Creșteri importante în mai multe domenii
INS arată că sectorul construcțiilor a fost cel mai dinamic, înregistrând o creștere de 19,7%, urmat de servicii, cu 14,3%, și industrie, cu 13,1%. Aceste valori indică un trend clar: România încearcă să se alinieze standardelor salariale europene, dar și să răspundă cerințelor tot mai mari ale angajaților.
Pe domenii de activitate, cele mai spectaculoase evoluții s-au remarcat în:
- Învățământ – +22,42%, o creștere ce reflectă presiunea asupra statului de a menține personalul calificat într-un domeniu esențial.
- Hoteluri și restaurante – +21,67%, în contextul revenirii turismului și a nevoii de forță de muncă stabilă.
- Alte activități de servicii – +20,41%, o categorie care arată cât de rapid se diversifică piața muncii.
Creșteri consistente s-au mai înregistrat în:
- Producția și furnizarea de energie – +19,72%, alimentată de investițiile în infrastructură și presiunea tranziției energetice.
- Industria extractivă – +17,62%, unde lipsa forței de muncă a impus ajustări salariale.
- Intermedieri financiare și asigurări – +14,08%, un domeniu influențat de transformările digitale și de cererea pentru personal specializat.
Evoluția costurilor salariale și non-salariale
În trimestrul al doilea din 2024, România a consemnat o creștere de 14,4% în domeniul business și 16,7% în sectorul non-business. Prin comparație, media europeană a fost de numai 5,1% pentru costurile salariale și 5,4% pentru cele non-salariale.
Practic, România a avut o rată de trei ori mai mare decât media Uniunii Europene. Potrivit INS, cheltuielile directe cu salariile au crescut cu 15,03%, iar cele indirecte (contribuții și taxe non-salariale) cu 14,51%. Față de primul trimestru al aceluiași an, avansul a fost:
- +6,80% pentru componenta salarială
- +6,51% pentru componenta non-salarială
Aceste date arată o presiune dublă: angajatorii trebuie să suporte atât majorarea salariilor, cât și creșterea taxelor asociate.
Impactul asupra economiei și pieței muncii
Creșterea costului forței de muncă poate fi privită din două unghiuri. Pe de o parte, este un semn bun pentru angajați, care beneficiază de salarii mai mari și, implicit, de o putere de cumpărare sporită. Pe de altă parte, pentru companii, în special pentru cele mici și mijlocii, aceste creșteri pot pune presiune pe bugete, riscând să afecteze investițiile și extinderea afacerilor.
În sectoarele cu fluctuații sezoniere, precum învățământul, ospitalitatea și serviciile, ritmul accelerat al costurilor a fost alimentat de cererea ridicată de personal și de necesitatea adaptării rapide la o piață extrem de competitivă.
România în context european
Potrivit datelor centralizate la nivelul Uniunii Europene, România se numără printre țările cu cea mai rapidă creștere a costurilor cu forța de muncă, alături de state din Europa Centrală și de Est precum Polonia, Ungaria și Bulgaria. Media de aproximativ 15% plasează țara noastră mult peste nivelul comunitar, confirmând o tendință regională marcată de inflație, lipsa forței de muncă și presiuni salariale.
În timp ce țările din vestul Europei au un ritm mai temperat al ajustărilor, în estul continentului creșterile sunt accelerate, pentru a reduce decalajele istorice și pentru a păstra competitivitatea în fața migrației forței de muncă.
Tendințe pentru perioada următoare
Economiștii atrag atenția că această creștere rapidă a costurilor cu forța de muncă trebuie echilibrată cu productivitatea muncii. Dacă salariile continuă să crească într-un ritm mult mai rapid decât productivitatea, există riscul ca România să piardă din atractivitatea pentru investitori străini, mai ales în sectoarele unde costul redus al muncii a fost un avantaj competitiv.
Pe termen mediu, se așteaptă ca sectoarele strategice – precum energia, IT-ul, infrastructura și industria prelucrătoare – să fie cele mai afectate de presiunile salariale. În același timp, statul român va fi nevoit să mențină un echilibru între sprijinirea mediului de afaceri și protejarea nivelului de trai al cetățenilor.
România are în continuare unul dintre cele mai mici costuri orare cu forța de muncă din Uniunea Europeană, dar ritmul de creștere arată clar că decalajele încep să se reducă. Aceasta este vestea care atrage atenția Europei: România se aliniază treptat standardelor salariale europene, însă drumul nu este lipsit de provocări.