Tensiunile din interiorul AUR nu mai pot fi ascunse sub retorica unității și a disciplinei de partid. Criticile publice formulate de Marius Lulea la adresa liderului formațiunii, George Simion, sunt citite de analiști ca un semnal clar că liderul suveranist începe să piardă controlul total asupra partidului pe care l-a construit în jurul propriei persoane. Nu este vorba despre o simplă dispută de orgolii, ci despre o ruptură care atinge nucleul de putere al AUR și mecanismele sale interne de funcționare.
Marius Lulea, perceput ani la rând drept „arhitectul din umbră” al partidului, fost finanțator și protector al lui Simion, a devenit între timp una dintre cele mai incomode voci din interiorul ecosistemului suveranist. Îndepărtat din funcția de prim-vicepreședinte, Lulea nu a ales tăcerea. Dimpotrivă, și-a exprimat constant dezacordul față de direcția în care a fost împins partidul, folosind mesaje cu subînțeles, ironii și intervenții simbolice atent calibrate.
Ultimul episod care a inflamat scena internă a AUR a pornit de la un gest controversat al lui George Simion în Statele Unite, unde liderul AUR a apărut tăind un tort în forma Groenlandei, decorat cu steagul Statelor Unite. Gestul, cu o puternică încărcătură geopolitică și simbolică, a fost rapid taxat de Marius Lulea printr-o postare scurtă, dar extrem de sugestivă.
„Groenlanda e Danemarca. Danemarca e Europa. Europa e România”, a scris Lulea pe Facebook, într-un mesaj care a fost interpretat ca o critică directă la adresa confuziilor geopolitice și a jocului simbolic practicat de liderul AUR.
Pentru observatorii scenei politice, această replică nu a fost una întâmplătoare. Ea marchează o delimitare clară față de stilul performativ și adesea provocator al lui Simion, dar și o tentativă de a repoziționa discursul suveranist într-o zonă mai coerentă din punct de vedere geopolitic, cel puțin la nivel declarativ.
În paralel cu mesajele publice ale lui Marius Lulea, un alt semnal puternic al conflictului intern a venit din zona mediatică. Mai multe site-uri care, timp de aproape cinci ani, au promovat agresiv AUR și pe George Simion au schimbat brusc direcția editorială. Unele dintre aceste publicații sunt înregistrate direct pe numele lui Marius Lulea sau pe firme apropiate acestuia, iar virajul lor nu a trecut neobservat.
Mesajele difuzate sunt dure, sincronizate și converg către aceeași linie de atac. George Simion este acuzat de „trădare”, de „căpușarea imaginii lui Călin Georgescu”, de apropierea de narativele Rusiei și chiar de complicitate cu PSD și cu facțiunea Savonea din justiție. Tonul acestor atacuri sugerează nu doar o nemulțumire punctuală, ci o strategie de delegitimare construită pe termen mediu.
Această reorientare a presei asociate anterior cu AUR alimentează ipoteza unei rupturi reale între fostul centru de putere informal al partidului și liderul care a monopolizat până acum imaginea publică a mișcării suveraniste.
Consultantul politic Daniel Olteanu a analizat pentru ziare.com tensiunile tot mai vizibile din interiorul AUR și a subliniat că disputa dintre Lulea și Simion depășește nivelul personal. Potrivit acestuia, criticile formulate de Marius Lulea reprezintă un indiciu clar al pierderii controlului intern de către liderul partidului.
„Conflictul Lulea–Simion trebuie citit în cheia specifică a partidelor centraliste: ele funcționează pe un amestec de loialitate personală, control strict al mesajului și sancțiune rapidă pentru disidență. De aceea, când un nume greu critică public liderul, miza nu e doar orgoliul, ci semnalul că în interior există nemulțumiri care au trecut de pragul fricii de a pierde accesul la resurse și poziții”, a explicat Daniel Olteanu.
Această observație este esențială pentru a înțelege dinamica AUR, un partid construit pe o structură extrem de personalizată, în care autoritatea liderului a fost, până recent, aproape incontestabilă.
Potrivit analistului, George Simion beneficiază încă de un avantaj major: capacitatea de a canaliza nemulțumirea socială și energia protestatară. Această funcție de „portavoce” a frustrărilor publice a fost motorul ascensiunii AUR și continuă să îl mențină pe Simion în centrul atenției.
„În cazul de față, criticile lui Marius Lulea la adresa lui George Simion sunt un episod important de conflict intern. Simion are încă un avantaj major: rămâne portavocea cea mai puternică pentru un segment de nemulțumire socială și pentru energia protestatară, adică exact combustibilul care ține AUR relevant”, a spus Daniel Olteanu.
Totuși, acest avantaj nu este suficient pentru a neutraliza tensiunile acumulate în timp. După mai multe cicluri electorale marcate de vizibilitate crescută, dar și de înfrângeri, controverse și izolare politică, apare inevitabil ceea ce consultantul numește „factura internă”.
Contestarea liderului nu se face doctrinar, ci prin eficiență și autoritate
Daniel Olteanu subliniază că, în formațiuni precum AUR, contestarea nu ia forma unor dezbateri ideologice sau doctrinare. Ea se produce prin punerea sub semnul întrebării a eficienței liderului și a capacității sale de a rămâne o locomotivă electorală.
„În astfel de formațiuni, factura nu se plătește prin dezbatere doctrinară, ci prin contestarea liderului ca eficiență și ca locomotivă electorală”, a explicat consultantul.
Această logică explică de ce atacurile actuale vizează nu doar gesturi simbolice sau poziționări geopolitice, ci și bilanțul politic al lui George Simion, asociat tot mai frecvent cu eșecuri tactice și izolare strategică.
Scenariul înlocuirii cu Călin Georgescu este considerat o diversiune
În acest context tensionat, numele lui Călin Georgescu a fost readus în discuție ca posibil înlocuitor al lui George Simion la conducerea mișcării suveraniste. Daniel Olteanu consideră însă această ipoteză nerealistă și utilă mai degrabă ca instrument de diversiune.
Potrivit analistului, înlocuirea imediată a lui Simion nu este scenariul cel mai probabil. Mult mai plauzibilă este o repoziționare graduală, în care liderul își păstrează funcția formală, dar își pierde monopolul asupra mesajului și asupra reprezentării publice.
Pierderea monopolului asupra mesajului lovește direct autoritatea liderului
Daniel Olteanu avertizează că adevărata vulnerabilitate a lui George Simion nu este legată de statutul său intern, ci de autoritatea simbolică.
„Mai plauzibilă este o repoziționare graduală, în care liderul își păstrează funcția, dar își pierde monopolul asupra mesajului și începe să împartă scena cu figuri mai articulate și mai credibile pe anumite teme, cu un background tehnic mai bun. Asta îl lovește exact unde contează: nu la nivel de statut intern, ci la nivel de autoritate. Când partidul are mai multe voci credibile, liderul populist devine comparabil, iar comparația nu îl ajută pe Simion”, a punctat consultantul.