La 79 de ani, Ilie Năstase poartă în suflet o rană care nu s-a vindecat niciodată. Marele campion, cunoscut în întreaga lume pentru talentul său extraordinar la tenis, ascunde o poveste care i-a marcat pentru totdeauna copilăria. Când vorbește despre acea perioadă, vocea îi tremură și ochii i se umplu de lacrimi. Este o dramă pe care puțini o cunosc, dar care explică multe din comportamentele și atitudinile sale de mai târziu.
Succesul și gloria mondială nu au reușit să șteargă amintirea acelei perioade teribile din viața sa. Năstase a câștigat turnee importante, a fost admirat de milioane de oameni și a trăit momente de glorie pe care mulți nici nu le pot visa. Totuși, există ceva ce îl bântuie și astăzi, ceva ce l-a învățat că viața poate fi nemiloasă chiar și cu cei mai nevinovați. Dar ce anume s-a întâmplat în acel an fatidic care i-a schimbat pentru totdeauna perspectiva asupra lumii?
Totul a început în 1959, când Ilie Năstase era doar un copil de 13 ani. Tatăl său, Gheorghe Năstase, lucra ca angajat colector la Banca Națională și era un om cinstit, care își câștiga existența prin muncă. Nimeni nu se aștepta la ceea ce avea să urmeze. Într-o zi obișnuită, viața familiei Năstase s-a transformat într-un coșmar de nedescris. Gheorghe Năstase a fost arestat în legătură cu celebrul “Jaf al Secolului”, un furt spectaculos de 1.686.000 de lei dintr-o mașină a Băncii Naționale.
Deși tatăl său nu avea absolut nicio legătură cu jaful, autoritățile l-au considerat suspect și l-au reținut pentru anchetări. Ceea ce a urmat a fost o perioadă de patru luni de coșmar absolut pentru întreaga familie. Gheorghe Năstase a fost supus unor torturi inimaginabile, bătut cu bestialitate și anchetat violent. În același timp, soția și fiul său au rămas singuri, fără niciun venit și fără sprijin. Foamea a devenit o realitate crudă pentru ei.
“A fost crunt pentru noi. Eu și mama am rămas fără niciun sprijin, suferind de foame luni întregi. Tata era singurul care aducea bani în casă”, își amintește Ilie Năstase cu durere. Situația era cu atât mai dramatică cu cât bărbatul era complet nevinovat. În ziua jafului, el nici măcar nu se afla în mașina atacată, dar acest detaliu crucial nu i-a convins pe anchetatori să îl elibereze.
Metodele folosite în anchetă erau de o cruzime ieșită din comun. Ilie Năstase povestește cum chiar și boxeri de la Dinamo erau aduși să îl lovească pe tatăl său, având grijă să nu lase urme vizibile. “A fost bătut cu bestialitate, dar a scăpat cu viață doar pentru că era un munte de om”, spune fostul tenismen. Nu toți au avut același noroc – șoferul dubei a murit în închisoare, nerezistând terorii la care a fost supus.
Umilința familiei nu s-a oprit aici. Casa lor a fost percheziționată în mod repetat, autoritățile căutând probe până și în cenușa sobei. Era o situație absurdă și dureroasă pentru o familie nevinovată, care se vedea brusc aruncată într-un vârtej de suspiciuni și acuzații nefondate. Gheorghe Năstase încerca să le explice anchetatorilor logica simplă: “Dacă eram implicat, nu luam eu banii pentru mine? Îi dădeam altora?!” Dar nimeni nu părea să îl asculte.
După patru luni de coșmar, tatăl lui Ilie Năstase a fost în sfârșit eliberat. Dar bărbatul care a ieșit din închisoare era de nerecunoscut. Cel care cântărea aproape 100 de kilograme înainte de arestare era acum slăbit și marcat de suferință. Familia s-a reunit, dar urmele acelei perioade teribile aveau să rămână pentru totdeauna. “Când a ieșit, era de nerecunoscut”, povestește Ilie Năstase, încă emoționat după atâția ani.
Această experiență traumatizantă din copilărie l-a marcat profund pe viitorul campion. “Din această dramă mi se trage ura față de Dinamo”, mărturisește el, referindu-se la faptul că boxerii de la acest club sportiv participau la torturarea tatălui său. Este o rană care nu s-a vindecat niciodată și care explică multe din reacțiile și atitudinile sale de-a lungul vieții. Chiar și astăzi, la 79 de ani, Ilie Năstase nu poate uita acea nedreptate cruntă.
“A fost cea mai mare nedreptate pe care am trăit-o”, spune fostul mare campion, privind în urmă la acel episod care i-a schimbat pentru totdeauna perspectiva asupra vieții. Deși a cunoscut gloria sportivă și recunoașterea mondială, deși a fost admirat de milioane de oameni și a trăit momente de triumf extraordinare, această traumă din copilărie a rămas cea mai mare rană a sufletului său. Este o lecție dureroasă despre faptul că în spatele succesului și al aplauzelor se pot ascunde suferințe de nedescris, iar nedreptatea poate lăsa cicatrici care nu se vindecă niciodată.