Marea Neagră ascunde, la mare adâncime, o arhivă remarcabilă a trecutului. O echipă internațională de arheologi marini a cartografiat zone întinse din largul coastelor bulgare și a dat peste o serie impresionantă de epave, unele vechi de câteva secole. Expediția nu urmărea inițial corăbii scufundate, ci transformările litoralului și modul în care fluctuațiile nivelului mării, de la sfârșitul ultimei glaciațiuni (acum circa 12.000 de ani), au influențat comunitățile umane.
„De zeci de ani le căutăm, dar acum le-am găsit din greșeală.”
Ce au găsit cercetătorii pe fundul Mării Negre
În timpul campaniei, membrii Maritime Archaeology Project (MAP), din Europa și Statele Unite, au identificat cu ajutorul tehnologiei de scanare și al vehiculelor telecomandate (ROV) mai mult de 40 de epave dispuse pe fundul mării. Printre descoperiri se numără, potrivit cercetătorilor, inclusiv o corabie care ar putea aparține sferei venețiene, legată de perioada de apogeu a Republicii Veneția. Inventarul acestor nave oferă o secțiune transversală a rutelor comerciale care traversau Marea Neagră și legau porturile de la țărm de piețele din Orientul Mijlociu și Asia.
Expediția a scos la iveală lemn, elemente de bordaj și piese de echipament rămase surprinzător de bine conservate. Această densitate de situri subacvatice spune o poveste coerentă despre navigație, comerț și conflicte, așa cum s-au reflectat ele de-a lungul secolelor în această regiune. Pentru istorici și arheologi, colecția de nave scufundate este o fereastră directă către realități economice, sociale și tehnologice din perioade diferite.
De ce sunt epavele atât de bine conservate
Un element cheie al ecosistemului profund din Marea Neagră este stratul anoxic: la peste aproximativ 150 de metri, oxigenul dispare aproape complet. În absența oxigenului, procesele de degradare sunt încetinite spectaculos, iar materialele organice – în special lemnul – rămân intacte timp de secole. Așa se explică de ce în această mare se păstrează detalii fragile, de la elemente de punte până la fragmente de încărcătură.
Condițiile particulare – ape adânci, reci și lipsite de oxigen – le oferă cercetătorilor șansa rară de a observa configurații aproape „înghețate în timp”. Pentru specialiștii în arheologie navală, fiecare navă reprezintă un dosar complet: tip de construcție, metode de calafetuire, amprente tehnologice ale epocii și chiar posibile rute, deduse din încărcături.
Tehnologia a jucat un rol decisiv în reușită. Sonarele de înaltă rezoluție și ROV-urile capabile să filmeze la mare adâncime au permis documentarea în detaliu a structurilor. Proiectul MAP s-a remarcat prin echipamentele moderne și prin logistica care a făcut posibile misiuni repetate în condiții dificile. Imaginile colectate – multe dintre ele de o claritate ieșită din comun – au alimentat interesul global pentru acest patrimoniu subacvatic.
Pe cât de spectaculoase sunt descoperirile, pe atât sunt de vulnerabile. De-a lungul anilor au existat relatări despre braconaj arheologic și recuperări neautorizate din zonele cu epave. Specialiștii cer instituirea de măsuri ferme: delimitarea ariilor protejate, monitorizare, protocoale de intervenție și sancțiuni aplicate celor care deteriorează sau sustrag piese de patrimoniu. În același timp, muzeele și laboratoarele au nevoie de resurse pentru a conserva corect artefactele aduse la suprafață.
Descoperirile din acest sezon de cercetare schimbă modul în care privim rețeaua comercială a vremurilor trecute și rolul Mării Negre în conectarea lumilor. Fiecare nouă cartografiere adaugă un capitol la o istorie maritimă care iese treptat la lumină, iar imaginile surprinse în adâncuri continuă să stârnească interesul publicului și al comunității științifice.