Vestea a fost anunțată de soțul ei, Laurențiu Ganea, printr-un mesaj tulburător, în care a vorbit despre demnitatea cu care Iulia a dus suferința, dar și despre fiul lor, Robert, pierdut în același moment tragic.
Iulia, femeia spulberată pe trecerea de pietoni acum 11 ani, a murit
„Cu regret va anunț că astăzi ne luăm rămas-bun de la Iulia Ganea, după 11 ani de luptă și suferință purtate cu o demnitate rară. În urmă cu 11 ani, un tragic accident ne-a schimbat viața pentru totdeauna, moment în care l-am pierdut și pe fiul nostru drag, Robert. De atunci, Iulia a dus o luptă tăcută, dar plină de curaj, fiind pentru noi toți un exemplu de putere.
Pentru mine, ai fost mai mult decât o soție, ai fost cea mai puternică persoană pe care am cunoscut-o. Ai luptat zi de zi fără să te plângi, iar tăria ta ne-a învățat ce înseamnă speranța adevărată.
Drum lin, suflet drag… să te regăsești în lumină. Vei rămâne pentru mine iubirea mea, puterea mea și amintirea care nu se va stinge niciodată. Îți voi purta chipul în inimă în fiecare zi și îți voi mulțumi mereu pentru tot ce ai fost pentru mine. Odihnește-te în pace, dragostea mea pentru tine va rămâne veșnică.”, este mesajul transmis de Laurențiu Ganea.
Iulia era însărcinată în 8 luni și mergea ținându-se de mână cu soțul ei
În urmă cu 11 ani, Iulia Ganea și Laurențiu trăiau o perioadă fericită. Erau împreună, își făceau planuri și așteptau cu emoție venirea pe lume a băiețelului lor. Într-o seară de mai, se plimbau ținându-se de mână. Iulia era gravidă în luna a opta și vorbeau despre copilul pe care îl așteptau peste doar câteva săptămâni. A urmat clipa care le-a frânt viața.
Iulia a fost lovită de o mașină și aruncată pe asfalt. Era pe trecerea de pietoni, alături de soțul ei, când un șofer neatent a schimbat totul în câteva secunde. Laurențiu, salvator de profesie, a fost cel care i-a acordat primul ajutor până la sosirea medicilor. În acele minute, pentru el nu a fost doar o intervenție, ci lupta pentru femeia pe care o iubea și pentru copilul lor. Iulia a supraviețuit. Fiul lor, Robert, a trăit însă doar câteva ore.
11 ani în care Iulia a trăit complet dependentă de familie: „Nu se mișcă singură, nu vorbește”
După accident, Iulia s-a cufundat într-un somn adânc în care a stat câteva luni. Când s-a trezit, nimic nu mai era la fel. Nu era în comă, însă viața ei nu mai semăna cu viața pe care o știau cei din jur. Nu se putea mișca singură, nu vorbea și nimeni nu putea spune cu certitudine cât înțelege din ceea ce i se spune.
Pentru Laurențiu și pentru părinții Iuliei au urmat ani întregi în care fiecare zi a avut același ritm greu, de îngrijire totală. Iulia a devenit dependentă de cei din jur pentru orice: să fie întoarsă, hrănită, schimbată, mutată, îngrijită. O luptă care nu a însemnat doar medicamente și proceduri, ci și rezistență psihică, nopți nedormite, speranță dusă până la capăt.
În tot acest timp, Laurențiu nu și-a ascuns credința că orice semn contează, orice clipire poate însemna ceva, orice progres mic poate fi o victorie.