Tragedia din comuna Cenei, unde Alin Mario Berinde, un adolescent de 15 ani, a fost ucis de prieteni mai mici sau de aceeași vârstă, continuă să provoace reacții puternice în spațiul public. Dincolo de anchetă, probe și proceduri, cazul a devenit un simbol al unei probleme mai adânci: limitele răspunderii penale a minorilor și felul în care statul român gestionează violența extremă comisă de copii. Printre vocile care au reacționat ferm se află și Dan Negru, a cărui intervenție a atras atenția nu doar prin conținut, ci și prin legătura personală cu locul tragediei.
Un copil liber, un sistem pus sub semnul întrebării
Faptul că minorul de 13 ani implicat direct în crimă nu ajunge în detenție, din cauza vârstei, a fost scânteia care a declanșat reacția prezentatorului TV. În actualul cadru legal, copilul rămâne în libertate, iar școala nu are pârghii legale pentru a-i interzice întoarcerea în clasă. Pentru Dan Negru, această realitate juridică ridică o întrebare incomodă: unde se termină protecția copilului și unde începe responsabilitatea pentru fapte extreme?
El critică un sistem care, în opinia sa, tratează exclusiv agresorul ca „victimă” ce trebuie consiliată psihologic, în timp ce societatea primește un mesaj confuz despre limite și consecințe. Accentul cade pe reparație, spune el, nu pe asumare, iar efectele se văd atunci când violența scapă complet de sub control.
Legătura personală cu Cenei, locul care l-a șocat
Mesajul lui Dan Negru capătă greutate prin dimensiunea personală. Cenei nu este pentru el un simplu nume dintr-un breaking news, ci comuna satului bunicilor săi, un loc asociat cu liniștea Banatului și cu oameni echilibrați. Tocmai de aceea, șocul este cu atât mai mare.
În intervenția sa publică, prezentatorul vorbește despre contrastul dureros dintre imaginea unei comunități tihnite și realitatea unei crime comise de copii. Pentru el, tragedia din Cenei nu este doar o statistică, ci dovada că echilibrul social este mult mai fragil decât pare.
Apel direct: responsabilitate mai devreme, nu mai târziu
Dan Negru susține că legislația românească amână prea mult momentul în care un copil este tras la răspundere pentru fapte grave. În lipsa unor reguli clare, școala și comunitatea rămân fără instrumente reale de protecție, iar ceilalți copii primesc un semnal periculos: că nu există consecințe reale pentru violență extremă.
El pledează pentru mutarea accentului de la eticheta de „copil-problemă” la ideea de responsabilitate timpurie, adaptată vârstei, dar fermă. Fără această schimbare, spune prezentatorul, statul riscă să repare prea târziu ceea ce nu a știut sau nu a vrut să prevină.
Comparația cu SUA și cazul Lionel Tate
Pentru a-și susține poziția, Dan Negru face o comparație care a stârnit controverse. El amintește cazul lui Lionel Tate, adolescentul american de 13 ani condamnat în 1999, în Florida, pentru uciderea unei fetițe. Inițial, acesta a primit pedeapsa cu închisoarea pe viață, o decizie care a deschis atunci o dezbatere uriașă despre justiția juvenilă.
Exemplul este folosit pentru a evidenția diferența de mentalitate: în unele state, responsabilitatea individuală este impusă mult mai devreme, chiar și în cazuri care implică minori.
Educația, linia de apărare ignorată
Dincolo de legi și comparații internaționale, mesajul lui Dan Negru se întoarce constant la educație. Formula sa – „mai degrabă crești un copil bun decât să repari un adult stricat” – devine un avertisment adresat familiei, școlii și comunității.
Cazul lui Alin nu este, în această viziune, doar o crimă între adolescenți, ci un eșec colectiv. Un semnal că societatea trebuie să decidă urgent ce valori transmite copiilor și ce consecințe acceptă atunci când limitele sunt încălcate.
Tragedia din Cenei a luat o viață și a zguduit o comunitate, dar a deschis și o discuție incomodă pe care România nu o mai poate amâna: când începe, cu adevărat, responsabilitatea și ce facem pentru ca astfel de povești să nu se mai repete.