Unele nume apar constant în momentele în care România încearcă să-și explice propriile crize. Mircea Coșea era unul dintre ele: profesor universitar, doctor în Științe Economice, voce prezentă în spațiul public, mereu cu o analiză la îndemână și cu o frază care aprindea discuțiile.
În ultimele zile, cei care îi urmăreau intervențiile au simțit că se strânge ceva în spatele cuvintelor: nu era doar despre cifre și prognoze, ci despre un om care părea să-și cântărească atent fiecare mesaj. Între timp, două volume proaspăt lansate îi întăreau prezența intelectuală: „Educația economică” și „Jurnal pe frontul războiului comercial”.
Și totuși, dincolo de titluri și apariții, se contura discret o altă poveste — una despre fragilitate, despre o perioadă complicată și despre cum, uneori, liniștea din jurul unei persoane spune mai mult decât declarațiile.
Ultima analiză, ultimul mesaj și „salonul 227”
Cu doar câteva zile înainte ca vestea care a zguduit mediul public să fie confirmată, Mircea Coșea avea încă o temă aprinsă pe masă: energia, liberalizarea și efectele pe care le vedea în economie. Titlul intervenției sale recente lovea direct: „Liberalizarea este o glumă bună, dar proastă”.
Dincolo de această linie dură, atenția a fost atrasă și de un mesaj personal, în care a vorbit despre o internare și despre felul în care a simțit, pe propria piele, ce înseamnă un sistem care funcționează atunci când oamenii din el își fac meseria impecabil.
În acea postare, el a notat concret locul și contextul: Spitalul Floreasca, etajul 2, salonul 227. Și a lăsat un pasaj care a rămas puternic tocmai pentru că nu era un text de economist, ci o mărturie de pacient care observă tot.
„Săptămâna trecută am avut probleme de sănătate (…) Domnul prof. dr Mircea Beuran (…) m-a «reparat» și de această dată.”
Apoi, accentul s-a mutat pe cei pe care publicul îi vede rareori în prim-plan, dar care țin spitalul în picioare. Descrierea lui Mircea Coșea despre asistenții medicali a fost una dintre cele mai calde și neobișnuit de directe luări de poziție din partea unui analist obișnuit cu diagrame și argumente reci.
Un traseu rar: de la ONU la negocieri internaționale și reforma din România
În spatele fiecărei intervenții televizate, Mircea Coșea avea un parcurs greu de „încadrat” într-o singură funcție. Între 1973 și 1980, a lucrat la Geneva ca expert pe prognoză economică și macroeconomie în cadrul Comisiei Economice ONU pentru Europa.
În România, a ocupat poziții cheie în anii de tranziție: a condus structuri de strategie, a fost ministru de stat și a fost implicat în reforma economică. Din acest rol, numele lui a fost asociat cu momente decisive pentru construcția economiei de piață, inclusiv prin contribuții legate de piața de capital.
În același timp, a reprezentat România în relația cu instituții financiare internaționale precum Banca Mondială și Fondul Monetar Internațional. A trecut și prin arena politică: deputat în Parlamentul României, activ în comisii importante, și cu prezență la nivel european, inclusiv în zona Parlamentului European.
Dar, dincolo de funcții, rămânea constantă dimensiunea de profesor: Mircea Coșea a predat la ASE București și în alte universități, formând generații de studenți în economie politică și integrare europeană. Iar lista de cărți publicate — de la teme despre crize și reindustrializare până la Uniunea Europeană și „banii României” — arăta un autor care nu s-a retras din dezbatere nici atunci când vocile se împuținau.
În final, ceea ce mulți au aflat abia după ce tensiunea ultimelor zile s-a risipit este că, joi, 18 decembrie 2025, la vârsta de 83 de ani, Mircea Coșea a murit, anunțul fiind făcut public de DC News.