Republica Dominicană – tărâm al soarelui, al nisipului fin și al oceanului care îți fură respirația. Un loc în care românii visează să ajungă o dată-n viață, poate în luna de miere sau într-o vacanță pentru care au strâns bani luni întregi. În acest colț exotic de lume au ajuns și doi judecători ai Curții Constituționale a României, Cristian Deliorga și Gheorghe Stan, însoțiți de o consilieră. Nu într-o vacanță personală, ci într-o deplasare oficială – cu discursuri despre democrație și norme electorale, cu bilete la clasa business și tăcere în privința costurilor de cazare.
Pentru cei trei participanți, statul român a plătit 13.480 de euro pe biletele de avion. Două dintre ele au fost la clasa business. Trei zile de sejur. Trei zile cât o amintire. Trei zile care, pentru românul de rând, ar fi însemnat poate un vis împlinit. Pentru ei, a fost o „deplasare de lucru”, justificată prin prezența la un congres juridic internațional.
„Este un mare privilegiu să particip la această discuție importantă”, a spus judecătorul Deliorga în fața participanților din lumea largă.
Pe filmările oficiale îl vedem vorbind calm, elegant, tradus de consiliera care, cel mai probabil, a ocupat locul din clasa economică. E drept, nimeni nu spune clar, dar în fața unei facturi de peste 13.000 de euro, presupunerile nu sunt greu de făcut.
Din România în tropice, pe bani publici
Evenimentul a fost, într-adevăr, unul de prestigiu. Dar destinația – Republica Dominicană – stârnește inevitabil întrebări. De ce acolo? Ce anume nu se putea spune despre normele constituționale din România fără să fie nevoie de o traversare a oceanului?
Nu e prima deplasare externă a judecătorilor CCR. În ultimele luni, aceștia au participat la întâlniri și convenții în Franța, Armenia, Kârgâstan, Gabon și Turcia. De fiecare dată, achizițiile au fost directe, fără licitație. Zboruri la clasa business. Niciodată nu sunt detalii despre cazare. Niciodată nu știm cât s-a cheltuit pentru nopțile de hotel, pentru mesele de protocol, pentru transportul intern.
Stilouri de peste 21.000 de euro. Fără licitație. Din nou.
Când crezi că nimic nu te mai poate surprinde, mai descoperi o cheltuială. 250 de stilouri, cumpărate recent de Curtea Constituțională, cu o valoare totală de peste 21.000 de euro. Tot fără licitație. Nu știm dacă sunt stilouri pentru semnături speciale, pentru aniversări instituționale sau pur și simplu pentru a fi oferite cadou. Știm doar suma: peste 100 de euro bucata.
Într-o țară în care profesorii încă își cumpără din buzunarul propriu cretă, în care medicii lucrează cu aparatură veche, iar oamenii din sate n-au acces la medic de familie, o astfel de achiziție nu poate trece neobservată.
Când funcția se termină, vine și recompensa: 35.000 de euro la plecare
Recent, a fost anunțat și faptul că trei judecători CCR vor primi, la final de mandat, echivalentul a șase salarii lunare. În total, aproximativ 35.000 de euro fiecare. Un cadou de despărțire, prevăzut de lege. Legal, da. Dar moral?
Într-o perioadă în care oamenii sunt îndemnați să strângă cureaua, în care se vorbește despre creșterea TVA-ului și despre impozitarea pensiilor, astfel de vești nu pot decât să irite.
Curtea Constituțională a reacționat printr-un comunicat de presă, spunând că totul este în litera legii. Dar românii nu mai citesc doar legile. Ei simt dezechilibrul în coșul zilnic, în factura la curent, în tăcerea autorităților atunci când întreabă: „Pentru ce plătim, de fapt?”
Democrație în Gabon, Kârgâstan și Republica Dominicană. Pe banii cui?
Pe hârtie, scopul acestor deplasări este nobil: schimb de experiență, dialog juridic, promovarea valorilor constituționale. În realitate, rămân multe umbre. Cine stabilește că un congres în Gabon e mai util decât un seminar la București? Cine decide că trebuie zburat cu business class și nu cu un bilet obișnuit?
În fiecare dintre aceste alegeri, este vorba despre bani publici. Adică bani din impozitele noastre. Ale celor care merg cu trenul întârziat, care stau la cozi la ghișee, care își plătesc ratele la timp și își cresc copiii cu grijă și efort.
Poate că nu ilegalitatea doare cel mai tare. Ci lipsa de măsură. De respect. De bun simț.
România nu cere ca judecătorii Curții Constituționale să meargă pe jos sau să semneze cu pixuri ieftine. Dar cere, pe bună dreptate, ca în fiecare cheltuială să se simtă responsabilitatea. Grija. Gândul că acei bani nu sunt ai lor, ci ai noștri.
Până atunci, un stilou de 100 de euro va semna poate o decizie importantă. Un bilet business class va duce un judecător spre o altă democrație de studiat.
Iar românii vor continua să privească, tăcuți, cum luxul și discreția devin, la noi, politică de stat.