Într-o zi aparent obișnuită de noiembrie, numele lui Petrică Mîțu Stoian a revenit pe buzele tuturor, ca și cum timpul ar fi refuzat să treacă peste el. Fanii au început să-și amintească de glasul care umplea sălile și de omul care părea de neclintit pe scenă, iar familia s-a pregătit în tăcere pentru un moment pe care puțini îl bănuiau. Deși au trecut ani de atunci, durerea nu s-a șters, iar astăzi s-a transformat într-un gest care ascunde mai mult decât pare la prima vedere, promițând o poveste care abia acum începe să se dezvăluie.
Prietenii apropiați, printre care și impresarul Constantin Gușman, vorbesc încă la prezent despre „Nană”, așa cum îl alinta el, de parcă artistul ar putea apărea oricând, zâmbind, la o filmare sau la o repetiție. În spatele acestei aparente normalități se ascund însă zile grele, amintiri apăsătoare și întrebări care nu și-au găsit răspunsul nici acum. Departe de luminile scenei, familia lui Petrică a ales o cale foarte clară pentru a-i păstra amintirea vie, un gest care îi apropie pe toți cei care l-au iubit, dar și ridică un mare semn de întrebare: de ce tocmai azi?
Abia acum, după ce trecem de emoțiile primei amintiri, putem spune limpede ce se întâmplă: astăzi se împlinesc patru ani de la moartea lui Petrică Mîțu Stoian, îndrăgitul interpret de muzică populară care a lăsat în urmă un gol imens în lumea artistică românească. Artistul s-a stins pe 6 noiembrie 2021, la Spitalul Județean din Reșița, după ce fusese transferat de la o clinică privată unde urma să intre într-o cameră hiperbară, iar această succesiune de evenimente a născut multe semne de întrebare, pe care familia a învățat să le poarte în tăcere.
În loc să lase timpul să șteargă amintirile, cei dragi au decis să transforme această zi într-un moment de reculegere, dar și într-un semn clar că Petrică nu este uitat. Familia lui îi organizează o slujbă specială la locul de veci, urmând obiceiurile românești care cer pomenirea celor trecuți la Domnul la astfel de date. Nu este vorba doar de o simplă rugăciune, ci de o încercare de a reface, pentru câteva clipe, legătura dintre cei rămași aici și artistul care a adus atâta bucurie pe scenă, adăugând un strat nou de emoție peste o poveste deja dureroasă.
În spatele acestui ritual se află și amintirea unei perioade complicate, pe care puțini au înțeles-o cu adevărat atunci când totul s-a întâmplat atât de repede. Înainte să se interneze, Petrică trecuse prin zile în care organismul îi dădea semne că ceva nu este în regulă, dar el continua să-și trăiască viața cu aceeași discreție. Se știe că avea deja probleme cardiace și renale, iar peste acestea s-a suprapus fără să știe și infecția cu COVID-19, descoperită abia mai târziu, un amestec de factori care a complicat dramatic totul, lăsându-i familia cu un șir lung de „dacă”.
Impresarul lui, Constantin Gușman, a descris la scurt timp după tragedie, potrivit declarațiilor consemnate de presă, cum arătau acele zile tulburi dinaintea deznodământului. „El, cu vreo 10 zile înainte, avea ba temperatură, ba îl durea capul și a luat paracetamol și i-a trecut. Și-a făcut singur test rapid. În fiecare zi își făcea test rapid. Avem dovadă vreo trei din ele. Fiica mea este medic stomatolog și i le trimitea ei. Și chiar are înregistrarea când îi spunea ‘Nană, uite că nu am nici astăzi COVID’”, a povestit Gușman, arătând cât de mult se baza artistul pe aceste teste care păreau să-l liniștească pe moment.
Povestea nu se oprește însă la testele negative, iar detaliul care schimbă totul a apărut abia după un control mai amănunțit. Constantin Gușman a relatat, în aceeași intervenție, că adevărul a ieșit la iveală în urma unui computer tomograf: „Deci de aflat a aflat în urma rezultatului de la CT. În CT-ul respectiv îi spune că pe plămânul drept are acel geam mat, pe care am înțeles că toți, sau aproape toți 80, 90% dintre cei care trec prin Covid rămân cu acel geam mat, care dispare cu timpul în două trei luni.” Acest „geam mat”, o urmă lăsată de boală, a devenit un simbol dureros al unei lupte despre care artistul nu a mai apucat să vorbească el însuși.
Astăzi, când se adună la mormântul lui pentru a rosti o rugăciune, familia și prietenii nu pomenesc doar sfârșitul său neașteptat, ci și forța cu care a trăit până în ultima clipă. Slujba specială, făcută după rânduiala creștinească, este modul lor de a spune că Petrică Mîțu Stoian nu a rămas doar un nume pe afișele vechi, ci o prezență vie în inimile celor care i-au ascultat cântecele. Prin lumânările aprinse, lacrimile șterse în grabă și amintirile spuse în șoaptă, ei contrazic ideea că timpul vindecă totul, arătând că unele iubiri nu se estompează, ci se transformă în promisiunea că nu va fi uitat niciodată.