Viața lui Emeric Ienei, una dintre cele mai mari legende ale fotbalului românesc, nu a fost doar o poveste despre trofee și glorie, ci și despre iubire, pierdere și forța de a merge mai departe. Dincolo de antrenorul care a condus Steaua spre triumful de la Sevilla, s-a aflat un om sensibil, discret și profund atașat de familia sa — un om pentru care dragostea a fost mereu o parte esențială a destinului.
Iubirea care a început ca într-un film
În anii ’60, tânărul fotbalist Emeric Ienei s-a îndrăgostit de o actriță celebră și plină de farmec — Vasilica Tastaman. Povestea lor a fost intensă, ca o scenă de cinema. S-au căsătorit în 1963, iar un an mai târziu s-a născut fiul lor, Călin. Ea era o stea a teatrului românesc, el – un sportiv aflat la început de drum, cu visuri mari. Zece ani mai târziu, drumurile lor s-au despărțit, iar Vasilica s-a stabilit o vreme în Suedia. A fost prima mare rană a vieții lui Ienei, dar și începutul maturității sale interioare.
O nouă iubire, o viață de echilibru
După ani de căutări, antrenorul și-a regăsit liniștea alături de o altă campioană — Ileana Gyulai, floretistă de elită, medaliată olimpic și mondial. Ea i-a oferit stabilitate, eleganță și un sprijin necondiționat. Cei doi au format un cuplu discret, dar puternic, iar împreună au avut o fiică, Cristina. Într-un interviu târziu, Ienei spunea cu emoție: „Soţia mea mă ține pe linia de plutire. Ea și o cârjă mă ajută să merg.” Cuvinte simple, dar pline de tandrețe, rostite de un om care a trăit o viață în luminile stadionului, dar și în umbrele suferinței.
Două femei, același destin trist
Soarta a fost crudă cu ambele femei din viața lui Ienei. Vasilica Tastaman a murit în 2003, după o boală grea, iar Ileana Gyulai Ienei s-a stins în 2021, la vârsta de 75 de ani. Două destine care au atins gloria și apoi s-au stins prea devreme. Pentru Emeric Ienei, aceste pierderi au fost răni care nu s-au închis niciodată complet.
Moștenirea unui om complet
Astăzi, când România își amintește de Emeric Ienei, nu își amintește doar antrenorul care a cucerit Europa, ci și omul care a trăit cu demnitate și iubire. În spatele succesului s-a aflat mereu o inimă caldă, gata să ofere și să ierte. Ienei a fost, până la capăt, simbolul unei generații care a crezut că performanța fără caracter nu valorează nimic. Iar povestea lui rămâne, poate, cea mai frumoasă lecție despre curajul de a iubi și de a rămâne om, indiferent de câte meciuri câștigi sau pierzi în viață.