Ceva se schimbă în aer atunci când o veste mare se răspândește prin țară.
Telefoanele sună neîncetat, iar oamenii se caută unii pe alții cu priviri pline
de neliniște. Rețelele sociale se aprind cu mesaje, iar în fiecare colț al României
se aude același nume șoptit cu glas grav. Ceva important s-a întâmplat, ceva care
va rămâne în inimile oamenilor pentru mult timp. Dar ce anume a declanșat această
furtună de emoții care a cuprins o națiune întreagă?
Ileana Stana Ionescu a fost mereu acolo, în fiecare casă, pe fiecare ecran, în
fiecare inimă. Generații întregi au crescut cu ea, au râs cu ea, au plâns cu ea.
La 87 de ani, femeia care a dat viață unor personaje care vor trăi pentru totdeauna
în memoria colectivă a devenit subiectul unei conversații care a cuprins toată lumea
artistică. Colegii ei de breaslă, fanii devotați și oamenii obișnuiți care au iubit-o
pe scenă și pe ecran se întreabă acum ce se va întâmpla mai departe. Răspunsul pe care
toți îl temeau a sosit astazi, pe 30 iunie 2024.
Ileana Stana Ionescu nu mai este printre noi. După o perioadă grea de boală, după
mai bine de două săptămâni petrecute în spital, actrița a închis ochii pentru ultima
oară. Vestea a căzut ca un trăsnet asupra tuturor celor care au iubit-o. Lacrimile
au curs pe obrajii actorilor, regizorilor și spectatorilor care au crescut cu ea.
Dispariția sa marchează sfârșitul unei epoci de aur, o epocă pe care nu o vom mai
putea trăi niciodată în același fel.
Povestea ei a început în 1936, în Brad, un orășel din Hunedoara, într-o familie cu
rădăcini italiene prin mama sa. Viața nu a fost ușoară de la început. Tatăl ei a
murit în cel de-al Doilea Război Mondial când ea avea doar șase ani. Orfană de tată
la o vârstă atât de fragedă, Ileana s-a mutat cu familia la Drobeta Turnu Severin,
unde a crescut și a învățat că viața poate fi transformată prin artă și pasiune.
Drumul spre scenă a început în Reșița, unde a plecat după liceu să-și caute de lucru.
Acolo, frecventa spectacolele teatrului local și era fascinată de magia care se
întâmpla sub reflectoare. În 1955, la doar 19 ani, regizorul Gheorghe Ionescu a
observat-o și i-a oferit șansa vieții: un rol în “Școala femeilor” de Molière.
Acolo a cunoscut-o și pe actorul Andrei Ionescu, care avea să-i devină soț patru
ani mai târziu.
Cariera ei a crescut rapid. De la Reșița s-a mutat la Piatra Neamț, unde a jucat
timp de șapte ani. Maestrul Radu Beligan a văzut-o pe scenă și a fost atât de
impresionat încât a invitat-o la București. În 1965, visul oricărui actor s-a
împlinit: debutul la Teatrul Național, în “Idiotul” de Dostoievski, alături de
Florin Piersic. Ea mărturisea: “Am fost foarte îndoită și am avut emoții foarte
puternice pentru că mă gândeam: Ce să caut eu la Teatrul Național între toate
personalitățile alea?”
Pe ecran, debutul ei a venit în 1964 cu “Merii sălbatici”, dar adevărata consacrare
a sosit cu filme care au devenit clasice: “Păcală”, “Dumbrava minunată”, “Alo,
aterizează străbunica” și “Harababura”. Aceste filme au făcut-o cunoscută în fiecare
casă din România. Talentul ei de a trece de la comedie la dramă a fascinat milioane
de oameni. Fiecare rol era o mărturie a măiestriei sale artistice.
În septembrie 2018, după 60 de ani de carieră strălucită, Ileana Stana Ionescu a
luat o decizie grea: să se retragă de pe scenă. Temea că nu mai poate memora textele
și a ales să plece în momentul în care era încă în forță. “Vine o vreme când trebuie
să știi să te retragi, să faci definitiv un pas în spate pentru ca publicul să-și
amintească de tine în zilele cele bune, nu îmbătrânit și chinuit de gânduri”, a
spus ea cu înțelepciunea unei vieți trăite intens.
Partenerii ei de scenă au fost oameni deosebiți. Cu Mișu Fotino a jucat zeci de
cuplete la televiziune, iar cu Dem Rădulescu a creat momente de neuitat pe ecran.
Dem îi spunea în glumă că spectatorii se vor sătura de fețele lor, dar publicul nu
s-a săturat niciodată. Aceste colaborări au dat naștere unor momente care au devenit
parte din patrimoniul cultural al României.
Viața personală a fost marcată de o căsătorie fericită cu Andrei Ionescu, alături
de care a împărțit atât scena, cât și viața de zi cu zi. Între 2000 și 2004, a
fost deputat de București, reprezentând minoritatea italienilor din România. A fost
membru în grupul parlamentar de prietenie cu Italia și președinte al grupului cu
Panama, arătând că talentul artistic poate merge mână în mână cu implicarea civică.
Din 2002, Ileana Stana Ionescu era societar de onoare al Teatrului Național din
București, o recunoaștere pe deplin meritată. Numele ei va rămâne pentru totdeauna
în istoria teatrului și cinematografiei românești. Generațiile viitoare vor descoperi
cu admirație cum o femeie orfană de tată, dintr-un orășel mic, a devenit o legendă
care a schimbat cultura unei națiuni întregi. Ileana Stana Ionescu nu va fi niciodată
uitată.