Un scandal fără precedent lovește Curtea Constituțională a României, după ce motivarea hotărârii privind legea pensiilor de serviciu ale magistraților ar fi apărut, potrivit unor surse, cu pasaje fără votul majorității. Publicarea documentului a alimentat o dispută amplă în mediul juridic și politic, ridicând semne de întrebare despre modul în care a fost redactată forma finală.
Decizia pe fondul căreia se poartă această controversă a fost pronunțată la 20 octombrie 2025 (cu cinci voturi pentru și patru împotrivă), iar motivarea a fost făcută publică la 7 noiembrie 2025. Soluția de neconstituționalitate a vizat aspecte extrinseci, în principal avizul CSM nesolicitat sau neparcurs în termenul legal, însă chiar în interiorul documentului au fost semnalate fragmente contestate de unii judecători.
Ce se contestă în motivarea CCR
Potrivit relatărilor invocate de publicații care citează surse din interiorul Curții, în varianta publicată a motivării ar figura paragrafele 191–220, considerate a depăși cadrul votat de majoritate. Aceste pasaje ar atinge chestiuni de fond – deși soluția finală s-a întemeiat strict pe motive procedurale – și ar fi fost observate de judecătorii din majoritate abia după apariția documentului. Descrierea folosită de interlocutori: „șoc” în fața unei redactări pe care nu și-o asumă.
În forma reținută oficial, Curtea a marcat că Guvernul a ales calea asumării răspunderii pe un proiect pentru care nu a așteptat curgerea termenului de 30 de zile necesar emitării avizului de către CSM. Tocmai de aceea, referințele suplimentare ce par să traseze „linii directoare” pe fond sunt privite ca nealiniate la obiectul real al deliberării. Dacă asemenea adăugiri au existat, ele pot influența lectura publică asupra unei viitoare reforme.
Reacții și mize politice
Indignarea s-a văzut imediat în spațiul public. Avocata Ingrid Mocanu a transmis un mesaj tranșant, calificând scenariul drept o abatere gravă.
„Păi asta este o faptă penală mare cât Casa Poporului… clădirea aia mare, în care aplică băjețașii ăștia Constituția.”
Pe plan guvernamental, presiunea de timp rămâne ridicată, în special din perspectiva jaloanelor PNRR. Premierul Ilie Bolojan a indicat reluarea rapidă a demersului legislativ, cu respectarea consultărilor obligatorii:
„Săptămâna viitoare vom repune proiectul (în dezbatere publică)… în așa fel încât CSM să ne poată da un aviz.”
În acest cadru, avizul CSM devine elementul-cheie pe care Executivul trebuie să îl parcurgă integral, conform termenelor și procedurilor, pentru a evita repetarea viciilor semnalate. Dincolo de calendarul politic, orice nuanță din motivarea CCR – fie ea procedurală sau interpretată drept deschidere către chestiuni de fond – va fi exploatată în elaborarea unei noi inițiative.
Controversa asupra paragrafului 191–220 exprimă, dincolo de tehnicalități, o dispută despre integritatea procesului de deliberare la nivelul celei mai înalte instanțe constituționale. Unii actori din sistem subliniază că o motivare trebuie să reflecte fidel votul și limitele deciziei, nu să prefigureze soluții asupra unor chestiuni pe care Curtea nu le-a tranșat explicit. Pentru opinia publică, linia de demarcație între „procedură” și „fond” riscă să fie estompată când în text apar formulări ce pot fi citite ca validări indirecte.
În vreme ce mediul politic se pregătește pentru o versiune revizuită a legii, juriștii privesc atent cum va fi așezată consultarea cu sistemul judiciar, ce rol practic va avea poziția CSM și dacă noile prevederi vor evita capcanele procedurale inițiale. În paralel, dezbaterea academică recitește motivarea, pasaj cu pasaj, încercând să delimiteze ce aparține deliberării majoritare și ce ar ține, eventual, de formulări nevalidate, pentru ca următoarea etapă legislativă să nu repete erorile semnalate.