Ultimele 48 de ore au adus vești îngrijorătoare din spital. Ion Iliescu, fostul președinte al României, se află într-o stare critică, iar medicii vorbesc despre o deteriorare progresivă a funcțiilor vitale. La 95 de ani, omul care a condus țara în primii ani de după Revoluție pare să se apropie
de sfârșitul unei ere. Dar ce știm cu adevărat despre omul din spatele funcției oficiale? Puțini își amintesc că, la începutul anului 2024, când a împlinit 94 de ani, Iliescu a avut o conversație surprinzătoare cu Ionuț Vulpescu, fostul ministru al Culturii. În această discuție intimă, fostul lider a dezvăluit
aspecte neașteptate ale personalității sale, vorbind despre pasiuni și antipatii care ar putea șoca pe mulți. Ce a mărturisit atunci avea să schimbe complet imaginea pe care o aveam despre el. Adevărul este că Ion Iliescu a nutrit o aversiune profundă față de fotbal, în ciuda faptului că acest sport
“era cel mai popular și cel mai accesibil” din România. Această confesiune vine ca o surpriză majoră, mai ales că fostul președinte a condus chiar Federația de Kaiac-Canoe și a fost un sportiv activ în tinerețe. Dar de unde această antipatie față de sportul rege? Explicația vine din copilărie, din
vremurile petrecute la Olteniţa, când avea doar opt ani. “Am făcut de toate, începând cu mingea de cârpă, de fotbal, pe maidan. Pe vremea mea, când eram la Olteniţa şi aveam opt ani, erau multe terenuri”, își amintește Iliescu. Deși era înconjurat constant de prieteni cărora le plăcea “să bată
mingea” pe maidan, el nu a dezvoltat niciodată o pasiune pentru acest sport. În schimb, fostul președinte și-a canalizat energia către alte discipline sportive. A jucat volei și ping-pong cu entuziasm, a înotat în apele Dunării, a patinat pe gheața înghețată a iernilor și chiar a schiat în munții României.
Toate acestea îi aduceau satisfacție, dar fotbalul rămânea în continuare pe lista sa de antipatii. Era ca și cum ceva din natura acestui sport îl respingea fundamental. Pasiunile sale adevărate s-au îndreptat către sporturi care cereau strategie și anticipare. “Privesc lumea sportului cu același entuziasm și păstrez plăcerea de a
vedea competițiile snooker pentru care ai nevoie întotdeauna de o minte anticipativă și de o reacție calculată față de un set de posibilități și de alegeri circumstanțiale”, explica el. Snookerul și tenisul au devenit obsesiile sale, sporturi care îi satisfăceau nevoia de tactică și finețe. La tenis, Iliescu a dezvoltat
o admirație profundă pentru Roger Federer, pe care îl considera un maestru al eleganței și preciziei. “Am fost un mare admirator al lui Roger Federer”, mărturisea cu mândrie. În lumea snookerului, a avut chiar privilegiul să îl întâlnească pe legendarul Ronnie O’Sullivan și să îl vadă jucând pe Jimmy White.
Aceste întâlniri îi aduceau o bucurie pe care fotbalul nu i-a oferit-o niciodată. Legătura sa cu sportul românesc a fost consolidată prin prietenia cu Ivan Patzaichin, pe care l-a cunoscut de la începuturile carierei marelui canoist. Ca președinte al Federației de Kaiac-Canoe, Iliescu a fost martor la triumfurile sportivilor români
pe apele lumii. “Am rămas legat de mulți mari campioni ai noștri”, spunea cu nostalgie, referindu-se la acele vremuri când sportul românesc strălucea pe scena internațională. Astăzi, în timp ce medicii monitorizează cu atenție starea sa de sănătate, Ion Iliescu rămâne un om al contrastelor – un fost președinte care
a iubit sporturile de finețe și strategie, dar care nu a putut niciodată să înțeleagă farmecul fotbalului, sportul care unește milioane de români în fața televizoarelor în fiecare weekend.