Sărbătoarea Sfântului Andrei, celebrată anual la 30 noiembrie, este una dintre cele mai importante zile ale tradiției românești, împletind obiceiuri vechi cu credințe populare și elemente creștine adânc înrădăcinate.
Grâul pus la încolțit – semn al belșugului și al renașterii
Punerea grâului la încolțit în preajma Sfântului Andrei are origini precreștine și reprezintă începutul unui nou ciclu al naturii. Grâul este simbolul continuității, al vieții și al prosperității, iar germinarea sa este privită ca o prevestire a norocului în anul următor.
Ritualul presupune așezarea boabelor de grâu pe un strat subțire de pământ sau vată, într-un vas mic, udate regulat și ținute într-un loc luminos și cald. În unele zone ale țării, gospodarii rostesc rugăciuni sau urări de bine în timp ce sădesc grâul, amplificând simbolismul momentului.
De la Sfântul Andrei până la Crăciun
Grâul semănat în ajunul sărbătorii este îngrijit până la Crăciun, iar aspectul lui este interpretat ca un semn al mersului anului viitor. Plantele dese, viguroase și de un verde intens sunt considerate prevestitoare de belșug, sănătate și noroc. Dacă însă cresc rar sau se ofilesc, tradiția spune că gospodarul ar putea avea parte de un an mai dificil. În acest caz, unii aleg să rostească rugăciuni suplimentare pentru a atrage binecuvântarea divină.
După trecerea sărbătorilor de iarnă, grâul încolțit este adesea dus în grădină sau pe câmp, pentru a „da putere” noilor culturi ale primăverii.
Ritualuri pentru protecție – „noaptea strigoilor”
Ajunul Sfântului Andrei este cunoscut în folclor drept noaptea în care spiritele rele, strigoii și făpturile nevăzute cutreieră pământul. Pentru a se feri de acestea, oamenii recurg la usturoi, considerat un protector puternic. Ușile, ferestrele și porțile sunt unse cu usturoi, iar în unele locuri se trasează cruci pe coarnele vitelor pentru a le apăra de influențe malefice.
Tot din credința în protecție derivă și obiceiul aprinderii unei lumânări la ferestre sau într-o colibă improvizată, lumina fiind considerată scut împotriva spiritelor întunecate.
Pe lângă ritualurile pentru belșug și protecție, noaptea Sfântului Andrei este însoțită de numeroase superstiții. Oamenii privesc cerul pentru a ghici vremea iernii ce urmează: un cer limpede și plin de stele prevestește o iarnă blândă, în timp ce ninsoarea sau ploaia anunță frig și zăpadă din belșug.
Punerea grâului la încolțit și tradițiile din ajunul Sfântului Andrei rămân o punte între vechi și nou, o modalitate prin care românii își păstrează identitatea, speranța și legătura cu natura. Astfel, sărbătoarea nu este doar o simplă dată în calendar, ci o expresie vie a credinței și a dorinței de prosperitate.