George Chirilă, cunoscut în Iași pentru structura atipică a familiei sale, trăiește alături de două surori și are 16 copii. Gospodăria ridicată în jurul unui mod de viață izolat, aproape de tipul unui mic „trib” rural, a intrat recent într-o perioadă dificilă, după ce mai mulți dintre tineri au ales să plece spre oraș pentru o viață independentă.
Modelul de viață și ruptura apărută
În cadrul acestei familii, rolurile erau împărțite cu rigurozitate: fiecare copil avea sarcini clare în fermă, de la îngrijirea animalelor până la munci sezoniere. Echilibrul s-a clătinat când cinci copii au plecat în același timp, hotărâți să-și construiască propriul drum la oraș. Decizia lor a creat rapid goluri în activitățile zilnice, iar mecanismul care ținea gospodăria împreună și-a pierdut din coeziune.
Despre situația apărută, bărbatul a vorbit public în emisiunea „Asta-i România”, descriind exact unde s-au rupt lucrurile și ce lipsește acum în gospodărie.
„Au plecat 5 deodată și au rămas descoperite anumite sectoare. Când copilul se răzvrătește, părintele nu are cu ce compensa”.
Potrivit lui George Chirilă, lipsa bruscă a celor plecați a lăsat în urmă activități neacoperite, pe care cei rămași nu reușesc să le preia integral. El admite că situația tinde să-i scape de sub control, în pofida încercărilor de a rearanja programul și de a redistribui sarcinile. Ritmul de lucru zilnic a devenit mai fragmentat, iar continuitatea la gospodărie s-a transformat într-o provocare permanentă.
Reguli de la distanță și legătura cu gospodăria
Chiar și după plecarea lor, tatăl încearcă să mențină o conexiune funcțională cu tinerii. Pentru a păstra un minim de rânduială între sat și oraș, el le-a propus reguli simple, menite să nu rupă complet puntea cu locul în care au crescut. Uneia dintre fiice i-a cerut să revină periodic acasă, astfel încât să rămână ancorată în realitatea gospodăriei.
În paralel, cei rămași încearcă să acopere treptat sectoarele descoperite, ajustând sarcinile zilnice și reorganizând munca în funcție de anotimpuri. Eforturile pentru a păstra legătura cu tinerii plecați continuă, iar tatăl spune că menținerea acestor contacte este esențială pentru echilibrul familial și pentru a nu pierde complet firul comun al vieții de la țară.
Pe fondul acestor schimbări, dinamica internă a familiei s-a modificat vizibil: atribuțiile se redefinesc, iar prioritățile se reașază de la o zi la alta. În gospodăria din Iași, muncile curente merg înainte, împărțite între membrii rămași, cu accent pe recuperarea ritmului după plecarea tinerilor spre oraș.