Acsinte Gaspar, fost judecător al Curții Constituționale a României, s-a stins din viață, lăsând în urmă imaginea unui profesionist discret și a unui om al demnității. Nu a căutat luminile rampei, însă a impus respect prin rigoare, echilibru și consecvență.
Parcurs profesional și formare
Absolvent al Facultății de Drept din București, Acsinte Gaspar a ales, încă din primele luni de după 1989, să se implice în reconstrucția instituțională a României. Între 1990–1996 a fost secretar general al Camerei Deputaților, într-o perioadă în care Parlamentul își definea procedurile și regulile de funcționare. În această etapă, a cultivat un stil de lucru bazat pe metodă și atenție la detalii, evitând excesele și retorica inutilă.
Din 1994, odată cu intrarea sa în PDSR, a privit politica drept o formă de responsabilitate publică, nu ca spectacol. A reprezentat județul Vâlcea în Parlament în două mandate, contribuind la articularea unor inițiative legislative cu puternică încărcătură simbolică și civică. Printre acestea se numără marcarea Zilei Drapelului și a Zilei Imnului, dar și norme-cheie precum Legea referendumului și Legea tehnicii legislative. Pentru el, legea a fost mereu un act de respect față de cetățean, nu un instrument de forță.
„un om al înțelepciunii, un sprijin tăcut al binelui public.”
La Curtea Constituțională: echilibru în vremuri tensionate
Numirea sa în 2004 ca judecător al Curții Constituționale a venit firesc, pe fondul experienței sale parlamentare și al profilului său juridic solid. În cei nouă ani de mandat, până în 2013, a fost un reper de echilibru într-o instituție adesea supusă presiunilor publice și politice. Evitând polemicile, a preferat argumentul temeinic, construcția logică și interpretarea atentă a principiilor fundamentale.
Colaboratorii și cei care l-au urmărit în spațiul public subliniază că nu a ridicat vocea pentru a se face auzit. A mizat pe calm, pe consistență și pe o formă de autoritate care vine din competență, nu din gesturi teatrale. A rămas, până la final, un apărător al regulilor și al instituțiilor, convins că respectul față de litera și spiritul legii este fundamentul încrederii civice.
Dincolo de carieră, portretul uman conturat de apropiați vorbește despre generozitate, discreție și simțul măsurii. Nu a cerut aplauze și nu a vânat merite, dar a lăsat urme vizibile în modul în care se înțelege astăzi, în multe locuri ale administrației și justiției, ideea de serviciu public.
Sincere condoleanțe familiei îndoliate și tuturor celor care i-au fost aproape. Numele lui Acsinte Gaspar rămâne legat de o carieră trăită cu onoare și cu o permanentă grijă pentru corectitudine.