Într-o perioadă în care toată lumea își face listele de cadouri și calculează zilele rămase până la masa de sărbătoare, Marina Almășan a lăsat, dintr-o singură postare, senzația că timpul se poate opri brusc. Nu prin dramă, ci printr-un fel de tăcere apăsătoare, din aceea care te obligă să recitești de două ori aceeași frază.
În centrul mesajului ei apare o femeie despre care Marina Almășan vorbește ca despre un reper: cineva care nu a avut nevoie de „cuvinte mari” ca să fie mare în felul ei. O prezență discretă, dar cu acea forță calmă pe care o simți atunci când, fără să-ți dai seama, ajungi să te sprijini pe cineva.
Un mesaj care a oprit timpulMarina Almășan povestește că, la începutul relației cu Georgică Cornu, a cunoscut-o îndeaproape pe mama lui — o femeie din mediul rural, cu o viață trăită fără artificii, dar cu o înțelepciune care nu se învață din cărți. În descrierea ei, nu sunt exagerări, ci detalii care fac portretul credibil: simplitate, putere, răbdare și un fel de demnitate tăcută.
Dincolo de orice relație, Marina Almășan insistă pe ideea de omenie: că au existat momente în care a găsit la această femeie un umăr pe care să-și lase grijile, fără explicații lungi și fără judecăți. Nu vorbește despre perfecțiune, ci despre acel tip de sprijin rar, pe care îl recunoști abia după ce îți lipsește.
„La începuturile relației mele cu fostul partener, am avut ocazia să-i cunosc foarte bine mama, să-i deslușesc sufletul și caracterul: o femeie simplă, de la țară, fără școală multă, dar cu un munte de caracter și înțelepciune.”
Apoi, mesajul capătă o nuanță și mai personală: Marina Almășan spune că a prețuit această apropiere chiar și după ce drumurile s-au rărit. Un detaliu aparent banal, dar care apasă: nu e vorba doar despre cineva întâlnit întâmplător, ci despre o legătură care a rămas, în memorie, vie.
Crăciunul care nu a mai venitPrintre rânduri, apare imaginea unei sărbători pregătite în gând: planuri, așteptări, poate o masă simplă, poate un „hai să fim împreună anul ăsta”. Și tocmai de aici vine șocul. Pentru că atunci când cineva vorbește despre Crăciun, te aștepți la lumină. Nu la un gol.
Marina Almășan o descrie pe mama Domnica drept omul care „și-a ținut” durerile pentru ea, fără să le pună pe umerii altora. Un fel de tărie care nu se vede în fotografii, dar care se simte în reacțiile celor rămași. Iar felul în care prezentatoarea alege să scrie sugerează că vestea a venit fără avertisment, fără pregătire, ca un prag peste care nu poți trece cu pași normali.
„Am aflat întâmplător că, în liniște, așa cum a trăit toată viața, dosindu-și nemulțumirile și durerile în adânc de suflet, a plecat spre o lume mai bună.”
În cele din urmă, ceea ce rămâne din mesajul Marinei Almășan nu e doar emoția de moment, ci felul în care pune numele unei femei simple în centrul unei povești care nu are nevoie de spectacol ca să doară. Iar acel Crăciun „pe care îl pregăteau împreună” capătă, dintr-odată, o greutate imposibil de ignorat: mama Domnica, mama fostului partener Georgică Cornu, s-a stins din viață.