Oana Țoiu, ministrul afacerilor externe, a anunțat că, împreună cu omologul albanez Ferit Hoxha, a deblocat procedurile pentru restituirea către statul român a imobilului cunoscut drept Casa Iorga din Saranda.
Demersul vizează retrocedarea unei proprietăți cu valoare istorică și simbolică, nu modificări de frontiere – „teritoriul” la care se face referire fiind terenul și clădirea aferentă.
Contextul și decizia privind Casa Iorga
Șefa diplomației române a explicat că Bucureștiul și Tirana au ajuns la un acord asupra unei foi de parcurs pentru a închide, fără noi întârzieri, dosarul „Casa Iorga”. În cuvintele sale:
„Am convenit, împreună, pe o foaie de parcurs pentru rezolvarea, fără alte amânări, a dosarului «Casa Iorga», imobil donat de regele Albaniei lui Nicolae Iorga și pentru care există hotărâri judecătorești definitive de aproape două decenii care recunosc dreptul de proprietate al statului român”.
Povestea proprietății începe în 1932, când regele Ahmed Zogu al Albaniei i-a oferit lui Nicolae Iorga un teren pe țărmul Mării Ionice, la Saranda, ca semn de recunoștință pentru cercetarea sa despre poporul albanez. La doi ani după acest gest, istoricul a donat terenul statului român, iar pe el a fost ridicat Institutul Român din Albania. Proprietatea a fost naționalizată în perioada comunistă, iar în 1992 a ajuns la un proprietar privat. În 2007, instanțele albaneze au stabilit definitiv că imobilul aparține statului român, însă aplicarea efectivă a acestor hotărâri a fost amânată aproape două decenii.
Potrivit Oanei Țoiu, discuțiile recente au produs primele rezultate concrete, cu pași administrativi stabiliți clar. Declarația sa subliniază direcția fermă a procesului:
„Acum am făcut pași concreți și avem o perspectivă clară de soluționare”.
Demnitarul a mai arătat că își dorește finalizarea dosarului, întrucât reprezintă un reper de memorie comună și o filă aparte în relația bilaterală româno-albaneză: „una dintre cele mai frumoase istorii de prietenie între două popoare”.
Discuții bilaterale și perspective regionale
Întrevederile dintre cei doi miniștri au avut loc la Bruxelles, în marja reuniunilor europene dedicate Balcanilor de Vest. Agenda a inclus teme de conectivitate regională, cu accent pe Coridorul VIII, dosare de cooperare sub egida Inițiativei Central Europene și a Procesului de Cooperare în Europa de Sud-Est (SEECP), precum și sprijinul României pentru parcursul european al Albaniei. România exercită președinția uneia dintre aceste platforme și urmează să preia, din iulie, conducerea celeilalte, fapt care poate accelera proiectele comune.
În același registru, Oana Țoiu a evidențiat rolul comunității albaneze din România – recunoscută ca una dintre cele 19 minorități naționale – ca factor de legătură între București și Tirana:
„Am vorbit și despre rolul comunității albaneze din România, una dintre cele 19 minorități naționale recunoscute, ca punte vie între cele două țări”.
Prin aceste pași, România își reafirmă sprijinul pentru vecinii din Balcanii de Vest și își protejează, în același timp, patrimoniul istoric din regiune. Dosarul Casei Iorga devine astfel un exemplu de cooperare diplomatică care îmbină respectul pentru istorie cu instrumentele juridice și politice actuale.
Institutul Român de la Saranda a funcționat în două perioade distincte: 1937–1940, până la ocuparea Albaniei de către Italia, și ulterior în anii 1942–1944. Repunerea în drepturi a proprietății deschide posibilitatea reactivării acestei moșteniri culturale, cu cercetare, educație și schimburi academice între cele două state, la țărmul Mării Ionice.