Discursul rostit de Nicușor Dan de Ziua Europei a aprins spiritele nu doar în România, ci și peste graniță. Una dintre cele mai influente publicații de la Kiev, Ukrainska Pravda, susține că mesajul președintelui României marchează o deplasare către zona eurosceptică, iar analiza publicată la Kiev a stârnit un val de reacții.
Tema centrală: felul în care șeful statului a ales să vorbească despre erorile Uniunii Europene tocmai în ziua dedicată proiectului comunitar.
Contextul intern a amplificat ecoul extern. În România, tensiunile politice au crescut după moțiunea de cenzură prin care Parlamentul a demis cabinetul condus de Ilie Bolojan. În acest climat, fiecare gest și fiecare formulare din partea Cotroceniului este citit cu lupa, inclusiv opțiunile de politică externă invocate în ultimul an de mandat.
Ukrainska Pravda: un discurs acuzat de „minciuni și manipulări”
Publicația ucraineană notează că, după victoria din mai 2025 – privită atunci drept un succes al taberei liberale proeuropene –, imaginea președintelui s-ar fi estompat în raport cu așteptările inițiale. În analiza semnată de jurnalistul Serghei Sidorenko, accentul cade pe felul în care a fost gestionată chiar sărbătoarea din 9 mai și pe conținutul intervenției prezidențiale.
„Nicușor Dan a anulat în mod neașteptat sărbătorirea Zilei Europei, a anulat o invitație adresată unui oaspete de rang înalt de la Bruxelles (n.r. – Roberta Metsola, președintele Parlamentului European) și, în schimb, a ținut un discurs despre ‘greșelile Europei’, bazat pe minciuni și manipulări”.
Autorii textului susțin că acest cadru a schimbat subiectul zilei: de la celebrarea integrării europene, spre o inventariere a presupuselor eșecuri ale UE. În cheie ucraineană, asemenea abordări fragilizează consensul european în jurul sprijinului pentru Kiev, tocmai într-un moment în care capitalul politic pro-UE este esențial.
În contrapunct, Kievul observă că premierul Ilie Bolojan a transmis pe 9 mai un mesaj explicit privind ancorarea României în proiectul european. Această diferență de ton între Palatul Victoria (la acel moment) și Președinție este pusă de publicația din Ucraina în legătură cu semnalele tot mai dese despre reconfigurarea priorităților externe ale Bucureștiului.
Viraj „pro-occidental”, nu „pro-european”. Suspiciuni și mize
Potrivit aceleiași analize, în spațiul politic de la București au apărut acuzații și speculații privind rolul președintelui în căderea guvernului. În lectura jurnaliștilor ucraineni, anumite declarații publice ale șefului statului au potențat aceste interpretări, inclusiv prin opoziția formulată între cursul „pro-occidental” și eticheta „pro-european”.
„Imediat au apărut speculații că în spatele căderii guvernului s-ar putea afla președintele. Acum, Nicușor Dan a alimentat aceste suspiciuni, subliniind că România are nevoie de un curs ‘pro-occidental’, nu pro-european. Și a îndemnat la o orientare mai puternică către SUA. De asemenea, a promis că țara va avea un guvern pro-occidental, nu pro-european. Iar în realitatea politică românească, acest lucru este perceput ca o invitație la o coaliție cu extrema dreaptă reprezentată de partidului AUR”.
Mesajul „mai mult Washington, mai puțin Bruxelles” este privit la Kiev drept un risc politic: o eventuală diminuare a convergenței cu statele UE ar putea complica, în logica ucrainenilor, dosarele regionale unde cooperarea europeană este determinantă. Nu este vorba doar despre simboluri, ci despre ritmul deciziilor și despre predictibilitatea partenerilor.
În aceeași cheie, publicația amintește că, la București, diferențele de accent în privința UE au coexistat cu o susținere constantă pentru Ucraina din partea guvernului Bolojan. De aici, o îngrijorare suplimentară: schimbarea garniturii executive și mutarea centrului de greutate a discursului prezidențial pot altera coordonatele sprijinului acordat Kievului.
Jurnaliștii ucraineni rezumă posibilele consecințe ale mesajelor venite de la vârful statului român într-o formulă fără echivoc:
„Pentru Ucraina, toate acestea înseamnă că România intră într-o zonă de turbulență și mai mare și devine pentru noi un partener mai puțin previzibil”.
În plan intern, ecuația rămâne deschisă: cum va arăta formula guvernamentală promisă drept „pro-occidentală”, ce loc va ocupa cooperarea europeană în acest cadru și care va fi raportarea la partidele aflate pe segmentul radical al scenei politice. În exterior, privirile rămân ațintite asupra Bucureștiului tocmai pentru că deciziile de aici influențează echilibrul regional – de la politica de securitate la coordonarea economică.
Pe fondul acestor interpretări, dezbaterea despre poziționarea României între Bruxelles și Washington se mută în terenul concret al deciziilor, al alianțelor și al mesajelor viitoare. În acest moment, Kievul citește atent nuanțele – iar orice diferență de ton are greutate.