Victor Giosan, consilier în Cancelaria premierului Ilie Bolojan și expert în reforma administrației publice, descrie o imagine dură a felului în care funcționează astăzi Guvernul și relația cu autoritățile locale: blocaje instituționale, presiuni din teritoriu și o dependență cronică de fondurile de la centru.
Ce l-a îngropat politic pe Bolojan
Din ceea ce a constatat după venirea la Palatul Victoria în 2025, Giosan vorbește despre o ruptură deschisă între două piese-cheie ale executivului – Secretariatul General al Guvernului și Cancelarie – care ar fi trebuit să colaboreze, nu să se anuleze reciproc. În cuvintele sale:
„Am găsit un război rece, un război total între Secretariatul General al Guvernului și Cancelarie”.
Acest climat, afirmă el, a frânat agenda de reformă și a alimentat neîncrederea în interiorul Guvernului. Numeroasele blocaje nu țineau doar de tehnicalități, ci de calcule politice și de influența considerabilă a administrațiilor locale. Potrivit consilierului, partidele care controlează un număr mare de primării manifestă puțin apetit pentru schimbări reale, mai ales când vine vorba de revenirea la alegerea primarilor în două tururi.
Lipsa cooperării între instituțiile guvernamentale a dus la întârzieri și decizii inconsistent aplicate, în timp ce presiunile pe filiera locală au menținut status quo-ul. În acest context, promisiunile de modernizare administrativă s-au lovit de ziduri invizibile, dar ferme.
Dependența de banii de la centru și frânele politice
Giosan atrage atenția și asupra vulnerabilităților financiare ale comunităților mici. Conform analizelor realizate în Guvern, aproximativ 80% dintre primăriile din localități cu sub 2.000 de locuitori nu își pot acoperi cheltuielile din taxele și impozitele locale. În lipsa unei baze fiscale solide, aceste UAT-uri ajung să aștepte periodic transferuri de la centru, ceea ce creează o relație de dependență greu de întrerupt.
În paralel, numeroase administrații locale au lansat proiecte de anvergură prin programe naționale – inclusiv Anghel Saligny – în pofida unor venituri proprii modeste. Când costurile au depășit capacitatea bugetară, s-a revenit cu solicitări către Guvern pentru finanțări suplimentare. Așa cum spune consilierul:
„Am primit o grămadă de scrisori care ne cereau bani pentru că sunt în dificultate financiară”.
Întrebările despre proveniența politică a acestor cereri au primit, potrivit lui, răspunsuri tranșante, semn că fenomenul nu aparține unei singure tabere. Până la urmă, concursul dintre prioritățile locale și cele de la centru a devenit o ecuație imposibilă fără reașezări curajoase.
Mesajul transmis de Giosan sugerează că, fără o arhitectură instituțională funcțională și reguli de finanțare care să descurajeze risipa, reformele rămân fragmente pe hârtie. Între timp, comunitățile mici continuă să depindă de deciziile luate la București, iar fiecare rundă de alocări bugetare reaprinde dezbaterea despre cum ar trebui împărțiți banii publici.