Autoritățile fiscale au anunțat cum se stabilește, în 2026, impozitul datorat pentru veniturile obținute din închirierea locuințelor. Elementul-cheie al noii abordări este schimbarea bazei de calcul: impozitul nu se mai aplică direct la sumele încasate, ci la venitul net anual.
Cota rămâne de 10%, însă înainte de calcul se scade o cheltuială forfetară de 30% din venitul brut.
Ce presupune noua metodă de calcul
Venitul brut înseamnă totalul sumelor primite din chirii într-un an fiscal. Dacă proprietarul încasează în nume propriu sume pentru utilități (apă, energie, întreținere) împreună cu chiria, acestea intră în venitul brut. Venitul net rezultă după aplicarea cheltuielii forfetare de 30% asupra brutului, iar abia apoi se aplică impozitul de 10%.
Formula oficială sintetizează mecanismul:
Impozit anual = 10% × (Venit brut − 30% × Venit brut)
Regula se aplică indiferent de valoarea chiriei sau de numărul de contracte pe care le are un proprietar, atâta vreme cât vorbim despre venituri din închirieri de locuințe. Pentru o administrare corectă, este esențială păstrarea tuturor contractelor și a dovezilor de plată.
Nedeclararea veniturilor poate atrage recalcularea obligațiilor pe trecut, precum și costuri suplimentare. Pe lângă impozitul principal și dobânzile de întârziere, se pot aplica penalități pentru întârzierea înregistrării contractului, în cuantum de 0,08% pe zi, până la conformarea proprietarului.
Exemple orientative și situații speciale
Exemplul 1. Pentru un total anual de chirii de 12.000 lei: cheltuiala forfetară (30%) este 3.600 lei; venitul net devine 8.400 lei; impozitul datorat (10%) este 840 lei. Mecanismul este liniar: scazi forfetarul, apoi aplici cota.
Exemplul 2. Pentru 24.000 lei pe an: cheltuiala forfetară (30%) este 7.200 lei; venitul net 16.800 lei; impozitul (10%) ajunge la 1.680 lei. Diferența dintre cazuri constă exclusiv în mărimea sumelor, regula rămânând aceeași.
Mai multe contracte. Dacă proprietarul are două sau mai multe locuințe închiriate, veniturile se cumulează la nivel de an, iar calculul se face pe total. Cheltuiala forfetară se aplică la venitul brut cumulat, nu separat pe fiecare contract.
Chirii modificate în cursul anului. Dacă suma lunară se schimbă (crește sau scade), venitul brut se stabilește pe perioadele efective ale fiecărei valori, apoi se adună. Ulterior se aplică procentul forfetar de 30% și cota de 10%.
Disciplină administrativă. O evidență clară a încasărilor, contractelor și eventualelor ajustări te ajută să aplici corect formula și să eviți corecții ulterioare. Înregistrarea la timp a contractului, păstrarea chitanțelor și verificarea periodică a obligațiilor fiscale sunt pași practici care limitează riscul de dobânzi și penalități.
În caz de neclarități punctuale (de exemplu, utilități trecute pe numele proprietarului, perioade parțiale sau schimbări dese ale chiriei), sprijinul unui specialist fiscal poate oferi lămuriri rapide și te ajută să completezi corect declarațiile.