Ecoul unei vieți trăite la intensitate maximă răzbate din mesajul ales pentru monumentul funerar al lui Mircea Lucescu, un text care atinge direct tema efemerității și a moștenirii lăsate în urmă.
Numele antrenorului care a marcat fotbalul românesc și european este legat, iată, și de un gest de rigoare și planificare: amenajarea locului de veci cu mult timp înainte.
În spațiul public a fost anunțat că tehnicianul a încetat din viață, după un infarct suferit vineri, în pofida eforturilor medicilor de a-i stabiliza starea. Detaliile despre cavou și despre textul gravat pe monument au readus în discuție felul în care marile personalități aleg să-și contureze ultimul mesaj către cei rămași.
Un loc de veci pregătit din timp
Mircea Lucescu nu a lăsat nimic la voia întâmplării și, cu aproximativ un deceniu înainte, și-a asigurat un cavou în Cimitirul Bellu, poziționat chiar la intrare, pe aleea principală – zonă rezervată de regulă marilor nume ale culturii și istoriei României. Monumentul, vizibil încă de pe traseul central al cimitirului, atrage atenția prin concizia mesajului și prin gravitatea ideilor pe care le transmite.
Locul în care urmează să fie înmormântat se află în proximitatea unor repere ale culturii române: Mihai Eminescu, Maria Tănase, Marin Preda, Nichita Stănescu, Toma Caragiu sau Ion Dolănescu. Prezența alături de aceste figuri dă măsura statutului său în imaginarul public și a respectului câștigat de-a lungul deceniilor.
Mesajul de pe monument și ecoul lui public
Textul gravat – o mică profesiune de credință despre trecerea timpului și rostul faptelor – a fost perceput de mulți ca fiind tulburător. Cuvintele de început, Ranguri, glorie, bogăție, trimit la tentațiile vieții, doar pentru a le relativiza în fața inevitabilului.
„Ranguri, glorie, bogăție, toate-n pământ se sfârșesc, orice frumusețe fie, toate pier și se topesc. Trăitori, câte lucrați, monumente, fapte bune, vouă-n urmă să lăsați”.
În logica acestui mesaj, accentul cade pe faptele și pe lucrurile durabile pe care le lăsăm în urmă – proiecte, gesturi, clădiri, oameni formați. Pentru un antrenor cu sute de meciuri la cel mai înalt nivel, sensul e limpede: performanțele trec, caracterele rămân.
Dimensiunea simbolică este dublată de una pragmatică: experți ai fenomenului funerar au subliniat în repetate rânduri că, în zonele centrale ale Cimitirului Bellu, un astfel de loc poate ajunge la sume considerabile. După evaluările vehiculate public de persoane familiare cu piața, prețurile pentru un cavou bine amplasat pornesc de la 50.000–60.000 de euro și pot crește substanțial în funcție de poziționare și de dimensiuni.
Un exemplu des citat este achiziția atribuită lui Ion Țiriac pentru unul dintre cele mai scumpe locuri din cimitir, estimată la aproximativ 170.000 de euro. Aceste repere financiare confirmă faptul că aleea principală a devenit, în timp, un spațiu al simbolurilor, dar și al rarității.
Dincolo de sume și de amplasamente, mesajul central rămâne același și e condensat în cuvintele de pe monument: Ranguri, glorie, bogăție sunt efemere; ceea ce contează cu adevărat este ce lăsăm în urmă prin munca noastră și prin faptele bune.