O carieră marcată de excelență și performanțe unice
Emeric Ienei a fost un simbol al eleganței, diplomației și profesionalismului în fotbalul românesc. Pe lângă cariera sa de antrenor, a fost și jucător internațional, iar ca selecționer a condus atât naționala României, cât și pe cea a Ungariei. Cea mai memorabilă realizare rămâne câștigarea Cupei Campionilor Europeni pe 7 mai 1986, când Steaua București, sub conducerea sa, a învins FC Barcelona la penalty-uri, după un meci tensionat încheiat 0-0 în timpul regulamentar și prelungiri. Portarul Helmut Duckadam a intrat în Cartea Recordurilor după ce a apărat patru lovituri de la 11 metri, contribuind decisiv la succesul echipei.
Conducător al naționalei la turnee majore
Ca selecționer, Ienei a pregătit echipa națională a României la Campionatul Mondial din Italia ’90 și la Campionatul European din 2000, reușind de fiecare dată să depășească faza grupelor. Aceste performanțe i-au consolidat reputația de antrenor echilibrat și respectat în vestiar. În paralel cu activitatea sportivă, a avut o carieră militară în cadrul clubului Steaua, fiind avansat la gradul de general de brigadă în rezervă înainte de pensionare.
Ultimii ani și impactul pierderii soției
În ultimul deceniu, Emeric Ienei s-a confruntat cu probleme de sănătate specifice vârstei, cum ar fi dureri puternice de picioare, o inimă slăbită și dificultăți de memorie. A trăit discret în Oradea, orașul său natal, păstrându-și demnitatea și liniștea. Moartea soției sale, Ileana Gyulai, campioană la scrimă, în 2021, a afectat profund starea sa emoțională și fizică. Cei doi au format un cuplu de referință, iar după pierderea acesteia, Ienei s-a retras din viața publică, fiind sprijinit de apropiați, printre care fostul internațional Alexandru Boc. Anterior, a fost căsătorit cu actrița Vasilica Tăstaman și a avut doi copii, Călin și Cristina.
Ultimele apariții publice
Chiar dacă mobilitatea îi era redusă, Ienei și-a dorit să revină pe stadion, locul în care s-a simțit mereu în elementul său. În septembrie 2023, a fost prezent la meciul dintre FC Bihor și FCSB din Cupa României, fiind întâmpinat cu aplauze de peste 10.000 de spectatori, aceasta fiind una dintre ultimele sale bucurii publice. Nu a mai putut participa la meciul de retragere al Generației de Aur din mai 2024, din cauza stării de sănătate, primind însă o plachetă omagială transmisă prin Alexandru Boc.
O viață dedicată fotbalului – cuvinte memorabile
Într-un interviu acordat Gazetei Sporturilor, Ienei rememora cu emoție cariera sa și jucătorii pe care i-a pregătit: „Va dați seama ce șansă am avut?! I-am pregătit pe Puiu Iordănescu, pe Marcel Răducanu, pe Boloni, pe Gică Hagi, pe Laca, pe Belo, pe Gică Popescu, pe Dan Petrescu, pe Chivu, pe Mutu, pe Adi Ilie… Doamne, tot ce a avut mai bun fotbalul românesc în ultima jumătate de secol a trecut prin mâna mea! Am avut aproape întotdeauna fotbaliști formidabili la dispoziție. Și, poate, am avut și eu ceva fler, ceva inspirație… Voi ați văzut antrenori mari cu jucători slabi? În special la Steaua și la națională, am lucrat cu oameni de calitate. Și pe gazon, și în afara lui. Fără acești oameni extraordinari, probabil că aș fi rămas un anonim.”
Gabi Balint: „Ne-a fost ca un tată”
Fostul jucător Gabi Balint, care a colaborat îndeaproape cu Ienei, a descris relația lor într-un mesaj emoționant cu ocazia aniversării a 79 de ani a antrenorului: „Mai Gabi, dă drumul la minge! Vrei să faci prea multe și îți complici jocul. Joacă simplu, pasează, că mingea nu obosește. Nu încerca să le faci tu pe toate că nu o să reușești. Fotbalul e un joc de echipă, nu e șah.”
Balint a continuat: „Când făceam un meci slab nu mă certa. Mă lua de după umăr și îmi spunea că pot mai mult, că are încredere în mine, că va fi mai bine la următorul meci. Impunea respect cu vorba blândă… Când intram pe gazon, ne simțeam cei mai buni, cei mai puternici, ne simțeam învingători… Ne-a fost ca un tată… Fără el, nu am fi fost cei care suntem acum.”
Mostenirea lui Emeric Ienei în fotbalul românesc
Cu o carieră de peste șase decenii dedicate fotbalului, Emeric Ienei a lăsat o moștenire ce depășește palmaresul sportiv. A insuflat valori precum eleganța, respectul și demnitatea, devenind un model pentru generații întregi de antrenori și jucători. A demonstrat că performanța poate fi atinsă fără compromisuri, scandaluri sau excese.
Astăzi, România pierde un titan al fotbalului, iar numele lui Emeric Ienei va rămâne înscris cu litere de aur în istoria sportului românesc. O viață dedicată cu pasiune și onestitate fotbalului merită recunoștință și respect etern.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!