Lacrimi, tăcere grea și gesturi de adio au însoțit depunerea trupului neînsuflețit al actorului Ioan Isaiu la Teatrul Național din Cluj-Napoca, unde familie, colegi și admiratori au venit să-i fie aproape pe ultimul drum.
Holurile instituției s-au umplut de flori și coroane, iar oamenii au trecut pe rând pe lângă sicriu, unii cu ochii în lacrimi, alții strângând în mâini fotografii și programe de spectacol. Atmosfera a rămas apăsătoare ore în șir, semn al impactului pe care artistul l-a avut asupra comunității teatrale.
O zi de doliu la Teatrul Național din Cluj-Napoca
Îmbrăcată în negru, cu o voaletă discretă, Medana Oprea a fost prezentă mult timp la priveghi. A stat alături de mama și de surorile lui Ioan Isaiu, oferindu-le sprijin și rămânând în proximitatea familiei pe tot parcursul ceremoniei. Emoția s-a simțit în fiecare gest, de la îmbrățișările tăcute până la semnele de respect ale colegilor de scenă.
„A fost o zi cumplit de dureroasă pentru toți cei care l-am iubit și prețuit. Am stat alături de mama și surorile lui, o familie minunată, unită prin aceeași durere greu de descris în cuvinte. În momentul în care sora lui mi-a spus cât de frumos vorbea despre mine, am izbucnit în lacrimi. Parcă atunci sufletul meu a înțeles că el nu se va mai întoarce”, a spus Medana Oprea.
În foaier au rulat pe monitoare imagini din spectacole și apariții marcante ale actorului. Pentru cei prezenți, secvențele au redeșteptat replici și întâlniri care păreau de neclintit în memorie, iar pentru Medana Oprea au însemnat o succesiune intensă de amintiri comune.
„Ultimul lui spectacol”: mărturii, aplauze și tăceri grele
Un moment copleșitor a fost ieșirea sicriului din clădire. Aplauzele au izbucnit spontan și s-au prelungit, ca un ultim semn de recunoștință pentru artistul care și-a dedicat viața scenei.
„A fost ultimul lui spectacol… după care cortina s-a tras pentru totdeauna”, a mărturisit aceasta cu vocea frântă de emoție.
În mijlocul durerii, gândurile s-au întors la conversații, repetiții și premiere. Medana Oprea a vorbit despre felul în care fiecare cadru proiectat i-a adus în față clipe ce păreau nepieritoare.
„În mintea mea au început să curgă amintiri, replici, conversațiile noastre telefonice și momente pe care le credeam veșnice. Gândul că nu vor mai exista altele noi m-a durut profund”, a spus aceasta.
Despre omul din spatele rolurilor, Medana Oprea a conturat portretul unui coleg rar, cu farmec și generozitate, a cărui amprentă rămâne vie în sufletele celor care l-au cunoscut.
„Teatrul Național din Cluj va fi de acum înainte mai gol fără el, iar scena mai tristă. Există oameni care nu pot fi înlocuiți niciodată, pentru că lasă în urmă nu doar roluri, ci bucăți din sufletul lor. Iar el a lăsat lumină. Multă lumină”, a transmis aceasta.
Potrivit informațiilor transmise celor prezenți, Ioan Isaiu a încetat din viață în urma unui infarct suferit în timpul repetițiilor pentru un proiect nou. Colegii au intervenit imediat pentru resuscitare până la sosirea echipajelor medicale, însă eforturile nu au avut rezultat. Vestea dispariției sale, la 56 de ani, a șocat lumea artistică, iar mesajele de condoleanțe au continuat să sosească din toată țara.
Cei care l-au cunoscut își amintesc astăzi de un profesionist riguros, elegant în atitudine și cald în relațiile cu partenerii de scenă. Pentru public, rămân rolurile, iar pentru prieteni rămân momentele împărtășite în culise, la repetiții sau în discuțiile care se prelungeau după spectacol, atunci când teatrul se golea, dar poveștile continuau.