Criza politică actuală a adus din nou în prim-plan dezbaterea privind posibilitatea ca președintele Nicușor Dan să îl propună din nou pe Ilie Bolojan pentru funcția de prim-ministru.
În spațiul public a prins contur ideea că un premier demis prin moțiune de cenzură ar fi blocat, cel puțin o perioadă, de la o nouă desemnare. Mitul interdicției este însă contrazis de jurisprudența Curții Constituționale.
O hotărâre a CCR din februarie 2020 explică limpede că nu există nicio interdicție constituțională care să împiedice desemnarea aceleiași persoane ca premier, chiar dacă guvernul condus de aceasta a căzut în urma unei moțiuni de cenzură. Pe scurt, legea fundamentală nu blochează această opțiune politică.
Cu toate acestea, în ultimii ani s-a răspândit interpretarea potrivit căreia un premier demis ar trebui „să facă un pas în lateral” pentru o rundă de consultări sau să nu fie nominalizat imediat. Teza a fost readusă în discuție de lideri politici, inclusiv din PSD, în contextul actual.
Ce a decis CCR în 2020, de fapt
Episodul-cheie: în 2020, Guvernul condus de Ludovic Orban a fost demis după angajarea răspunderii pe proiectul privind alegerea primarilor în două tururi. La doar o zi de la votul moțiunii, președintele Klaus Iohannis l-a desemnat din nou pe Ludovic Orban pentru funcția de premier.
PSD a sesizat Curtea Constituțională, acuzând o strategie de forțare a unor alegeri anticipate printr-o nominalizare menită să eșueze în Parlament. În acel moment, atât Klaus Iohannis, cât și Ludovic Orban evocau public scenariul anticipatelor, aspect care a cântărit în analiza judecătorilor constituționali.
CCR, condusă atunci de Valer Dorneanu, a admis sesizarea și a constatat existența unui conflict constituțional între președinte și Parlament. Miezul problemei nu a fost însă faptul că a fost aceeași propunere, ci intenția politică din spatele desemnării într-un context în care șansele reale de formare a unei majorități erau practic inexistente.
„De principiu”, nimic nu împiedică nominalizarea aceluiași premier după căderea prin moțiune de cenzură.
Prin urmare, semnalul CCR a fost dublu: re-nominalizarea nu este interzisă; ceea ce nu este acceptabil este folosirea procedurii pentru blocaj instituțional cu finalitate de dizolvare.
De ce situația de acum e diferită
În cazul Nicușor Dan – Ilie Bolojan, cadrul descris public este altul: nu se urmărește provocarea de alegeri anticipate, ci conturarea unei majorități care să treacă prin votul de încredere. În această cheie, practica CCR arată că re-propunerea aceluiași nume este compatibilă cu Constituția, atâta timp cât există o șansă credibilă de învestire.
Un detaliu esențial în decizia din 2020 a fost intervalul extrem de scurt dintre demitere și noua desemnare, care făcea improbabilă schimbarea poziției Parlamentului. Această circumstanță a cântărit, nu identitatea premierului propus. Citită corect, jurisprudența indică faptul că identitatea poate rămâne aceeași, dacă logica politică a momentului permite formarea unei majorități.
De aici rezultă că „pauza obligatorie” pentru un premier demis este mai degrabă o formulă politică decât o regulă constituțională. Atât timp cât consultările pun pe masă voturi concrete și un acord de guvernare, șeful statului are marja de a re-face aceeași nominalizare fără a încălca litera sau spiritul Constituției.
Conflictul constituțional intervine doar dacă desemnarea este folosită ca instrument de blocaj sau simulare a negocierilor, nu când urmărește sincer obținerea unei majorități. În acest cadru, readucerea numelui lui Ilie Bolojan în fața Parlamentului rămâne o opțiune validă.
În următoarele zile, ritmul consultărilor politice și disponibilitatea partidelor de a pune voturi pe hârtie vor arăta dacă această opțiune trece de faza teoretică și intră pe traseul practic al învestirii unui nou guvern.