O informație potrivit căreia fiecare proprietar de casă din România ar fi obligat să monteze un hidrant și să dețină o rezervă specială de apă a revenit în atenția publicului. Mesajul este însă înșelător, deoarece confundă obligațiile referitoare la rețelele de alimentare cu apă și la anumite construcții cu obligațiile individuale ale proprietarilor de locuințe obișnuite.
Știrea nu are la bază un proiect nou, lansat în 2026. Informațiile au circulat încă de la începutul anului 2018, în urma unui proiect privind modificarea Legii serviciului de alimentare cu apă și de canalizare. Unele publicații au prezentat atunci măsura sub forma unei obligații impuse tuturor gospodăriilor, deși formularea se referea la echiparea rețelelor de distribuție a apei din localități și la infrastructura necesară intervenției în caz de incendiu.
Cine trebuie să asigure hidranții exteriori
Normativul privind instalațiile de stingere a incendiilor prevede că rețelele de distribuție a apei din localități trebuie să fie echipate cu hidranți exteriori care să asigure debitul și presiunea necesare intervenției.
Această obligație privește infrastructura de alimentare cu apă și modul în care este proiectată o localitate, nu instalarea unui hidrant separat în curtea fiecărei case.
Normativul enumeră și construcțiile pentru care echiparea tehnică cu hidranți exteriori este obligatorie. Printre acestea se află clădirile înalte și foarte înalte, sălile aglomerate, anumite unități medicale, clădirile de învățământ cu capacitate mare, centrele comerciale, hotelurile de dimensiuni mari, parcajele și construcțiile de producție sau depozitare cu risc ridicat.
În cazul clădirilor civile cu un volum mai mare de 10.000 de metri cubi, textul normativ exclude în mod explicit locuințele. Prin urmare, o casă familială obișnuită nu intră automat în categoria construcțiilor care trebuie să aibă o instalație proprie cu hidrant exterior.
Ce înseamnă „gospodărie proprie de apă”
Termenul poate produce confuzie, deoarece cuvântul „gospodărie” este interpretat uneori ca referindu-se la fiecare proprietate individuală.
În limbajul tehnic, o gospodărie proprie de apă pentru incendiu reprezintă un ansamblu de instalații. Acesta poate include un rezervor, pompe, conducte și echipamente care asigură debitul necesar stingerii unui incendiu.
Pentru anumite construcții amplasate în zone fără rețea publică de alimentare cu apă, stingerea incendiilor trebuie asigurată prin asemenea sisteme proprii și prin rețele prevăzute cu hidranți. Obligația se aplică însă în funcție de tipul, dimensiunea și riscul construcției, conform proiectului tehnic și scenariului de securitate la incendiu.
În mediul rural există reguli speciale pentru rețelele publice. În localitățile cu o populație cuprinsă între 500 și 10.000 de locuitori, hidranții exteriori pot fi amplasați pe rețea la distanțe de până la 500 de metri. Pentru localitățile cu cel mult 500 de locuitori pot fi prevăzute rezerve de apă și posibilități de alimentare a autospecialelor de intervenție. Nici aceste prevederi nu obligă fiecare locuitor să cumpere și să monteze propriul hidrant.
Când se poate ajunge la închisoare sau amendă
Sancțiunea cu închisoare de la trei luni la doi ani sau cu amendă de la 30.000 la 50.000 de lei există în Legea nr. 241/2006, dar nu se aplică proprietarului doar pentru că nu are hidrant în curte.
Legea sancționează distrugerea, deteriorarea sau manevrarea neautorizată a unor instalații hidrotehnice atunci când fapta afectează siguranța serviciului și produce efecte ori prejudicii materiale grave.
Aceeași pedeapsă poate fi aplicată pentru împiedicarea accesului la conducte, cămine, colectoare, canale sau hidranți exteriori prin amplasarea unor construcții ori prin depozitarea de obiecte și materiale pe traseul acestora.
Așadar, simplul fapt că un proprietar nu și-a montat un hidrant individual nu atrage automat amenda de 50.000 de lei și nici pedeapsa cu închisoarea.
Ce obligații au proprietarii
Proprietarii trebuie să respecte măsurile de securitate la incendiu aplicabile construcției lor, să nu blocheze hidranții existenți și să nu deterioreze instalațiile publice sau private destinate intervenției.
În cazul construirii, extinderii ori schimbării destinației unei clădiri, proiectantul stabilește echipamentele necesare în funcție de suprafață, volum, numărul de persoane și riscul de incendiu. Pentru anumite imobile poate fi necesară obținerea unui aviz sau a unei autorizații de securitate la incendiu.
Concluzia este clară: hidranții sunt esențiali pentru protejarea localităților și a construcțiilor cu risc, însă legislația nu impune montarea unui hidrant în fiecare gospodărie din România. Amenzile și răspunderea penală vizează fapte concrete, precum distrugerea instalațiilor sau blocarea accesului la acestea.
Cunoști persoane care locuiesc la casă și sunt îngrijorate de această presupusă obligație? Distribuie-le informația, iar pentru toate explicațiile despre hidranți și sancțiuni, accesează linkul articolului din comentarii.