Ecaterina Ladin, îndrăgita actriță care o întruchipează pe Dalida în Las Fierbinți, a ales să vorbească fără ocolișuri despre drama care i-a marcat existența.
Deși pe ecran apare zâmbitoare și plină de vervă, în culise poartă urmele unor pierderi grele, traversate cu curaj și discreție.
Artista a povestit că a trecut prin două lovituri care i-au remodelat profund felul de a privi viața: moartea tatălui, trăită la o vârstă fragedă, și dispariția unuia dintre frați. Mărturisirile sale, simple și directe, conturează portretul unui om care a învățat să trăiască alături de durere, fără a-și pierde lumina din priviri.
Pierderea tatălui i-a schimbat viața
Despre primul mare gol din familie, actrița spune că nu a fost doar un episod trist, ci un reper care i-a influențat alegerile și ritmul fiecărei zile. Dorul nu s-a stins, dar s-a transformat într-o forță interioară pe care o pune în joc de fiecare dată când urcă pe platoul de filmare sau când se întoarce acasă, la cei dragi.
„Da, pierderea tatălui meu a fost un moment extrem de dureros, care m-a marcat profund și mi-a modelat multe dintre alegerile din viață. Durerea aceea rămâne vie, dar am învățat să o port ca pe o parte din mine, ca pe ceva care mă face să prețuiesc mai mult fiecare clipă cu oamenii dragi.”
Ecaterina Ladin nu ezită să spună că astfel de răni nu dispar și că învățarea conviețuirii cu ele este un proces lung. În loc să se lase copleșită, își transformă trăirile în resursă, iar acest exercițiu de reziliență răzbate și în jocul ei actoricesc.
Actrița și-a pierdut și fratele
Mai puțin cunoscut a fost însă faptul că vedeta din Las Fierbinți a trecut și printr-o a doua tragedie: moartea unuia dintre frați. Confesiunea ei descrie un alt tip de gol, diferit, dar la fel de apăsător, pentru că dispare nu doar o rudă, ci un confident al copilăriei și al anilor de formare.
„Însă, din păcate, nu a fost singurul moment greu. Am pierdut și unul dintre frați și pot spune sincer că m-a afectat la fel de mult, poate chiar mai mult, în anumite privințe, pentru că pierzi nu doar o rudă, ci un companion de viață, cineva cu care împărțeai amintiri, glume, experiențe.”
Actrița mărturisește că această durere e greu de pus în cuvinte și că se simte zilnic, până și în gesturile cele mai mici. În spatele seninății pe care o etalează în fața camerei, se află un om care își duce dorurile cu demnitate, fără a le lăsa să-i umbrească munca și bucuria de a fi aproape de public.
Rolul din serial i-a adus apropierea oamenilor și un sprijin tăcut, iar felul în care rămâne prezentă, atentă și caldă spune mult despre puterea prin care a ales să traverseze încercările. În timp ce personajul Dalida provoacă zâmbete, femeia din spatele lui își onorează amintirile, păstrându-și echilibrul între luminile platoului și liniștea vieții personale.
Fără a-și revendica suferința ca pe un merit, Ecaterina Ladin arată că există moduri simple de a merge mai departe: prin muncă făcută cu respect, prin grija pentru ai săi și prin felul în care, zilnic, alege să fie prezentă atât pentru public, cât și pentru propria inimă.